the world according to filip

Drag de Iaşi

2012-01-30T11:35:00.006+02:00

În mai puţin de o oră, Claudiu m-a covins să mă implic într-un proiect al Fundaţiei Comunitare Iaşi. Habar n-am dacă ştia dinainte că îmi place să beau cafea, dar m-a scos într-un loc drăguţ, unde am stat la poveşti. A vorbit mult, repede, a gesticulat pe măsură, a ridicat şi a coborât tonul încât mi-a dat senzaţia că asist la o piesă de teatru.

Se uita cu ochi mari la mine şi îmi explica rolul pe care FCI îl are în comunitate şi cum vrea să crească. După o introducere în care eu am spus 10 cuvinte, Claudiu m-a întrebat dacă vreau să ajut cu partea de copywriting şi comunicare pentru "Drag de Iaşi". Cică profilul meu de FB l-a determinat să îmi propună un asemenea proiect. Nu ştiu de ce, dar am simţit că e sincer şi că nu încearcă să folosească descrieri pompoase pentru a mă covinge. Nu era cazul.

Am acceptat.
Am uitat (din nou) să fac o recapitulare rapidă a iniţiativelor în care sunt deja implicată. Am spus "da" la un proiect în care cred şi pe care îl consider a fi un soi de lucru bun care se întâmplă în Iaşi.

Faptul că fac parte din nebunia asta îmi oferă un sentiment plăcut de bine, de împăcare, de recunoştinţă, de autoconvingere că voluntariatul + lucrul cu drag sunt de departe cele mai frumoase experienţe de care poţi avea parte.

Vă recomand călduros să luaţi catalogul la răsfoit şi să mergeţi la licitaţie. Cei 5 beneficiari sunt de-a dreptul fascinanţi şi merită să le cunoaşteţi povestea direct la faţa locului.

*Am plăcerea să lucrez cu Adi Mironescu şi Alecsandru Grigoriu de la IDEGRAFO.

[Cineva m-a întrebat acum câteva luni: "Oana, dar tu mai faci voluntariat?"
Ei bine, cred că am răspuns deja.]

se întâmplă lucruri bune

2012-01-29T16:48:00.001+02:00

Şi doar cei încăpăţânaţi nu le văd.

Fără număr de ordine, strigare la catalog sau altfel de sortări, iată şi fericita listă.

via David Airley

Fundaţia Comunitară Iaşi se bucură de gard nou la prăvălie. Te aşteaptă cu poarta deschisă, cu un design nou şi frumos, cu un conţinut mai bine organizat şi cu îndemnul de a contribui la înfrumuseţarea oraşului Iaşi. / Tot ei vor organiza şi un eveniment simpatic în luna februarie, au pus la punct şi un catalog. / Puteţi da like la pagina de Facebook.
Prima racheta pe care mi-am făcut curaj să mi-o cumpăr va fi scoasă în seara asta la plimbări. Adică pe teren, biensur. :)
Mi s-a făcut cea mai frumoasă surpriză ever: am fost dusă, fără să am habar (până la un punct), la concertul Mariei Răducan. De vis!
Mi-am făcut abonament individual la DoR, lucru care mă determină să fiu şi mai nerăbdătoare.
Colaborările cu oamenii mişto nu pot fi refuzate, oricât ai fi de ocupat. Cel puţin asta am simţit eu în ultimele zile.
Melodia asta a fost un fel de hit în al nostru conac. Să sperăm că de mâine ne vine mintea la cap.
N-am fost la evenimentul celor de la Coriolan, dar ţipă lumea pe aici că a fost plăcut şi bine. Felicitări şi thumbs up pe mai departe! :)
E bine să faci monitorizare online. Măcar aşa mai afli ce şi cum se întâmplă. Mai ales dacă nu ai televizor.
Anca a trecut la treburi serioase, motiv pentru care vă rog să o încurajaţi. O găsiţi pe angagilca.com
Inspiraţie cu nemiluita găsiţi la Claudiu - Supercalifragilisticexpialidocious
Cică notiţele şi folosrea post-it-urilor pentru "a lucra mai organizat" nu sunt chiar aşa bune. (via Ligia)
BringItOn este o idee faină de proiect online, în care puteţi citi tot soiul de articole de dezvoltare personală, dar nu numai.
În final, eu rămân cu o întrebare: are cineva idee când se mai organizează Creative Coffee la AIC?

Duminică frumoasă!

#pauzadeprânz

2012-01-19T14:41:00.000+02:00

Când stai la birou și dai peste imagini cum este cea de mai jos, parcă te gândești de două ori dacă ești în locul potrivit. După ce faci asta, sunt șanse egale să:
1. Spui "Mulțumesc"
2. Te gândești că ar fi cazul să mai schimbi una alta

via

Nu îmi plac mai deloc ideile astea americănești, în care sunt prezentate tot felul de rețetare, pași spre succes și alte acareturi. Totuși, există și abordări care mă atrag și pe care le consider inspirate.

[Ideea originală și completă îi aparține lui Nicholas Bate. Am dat peste ea pe blogul lui David Airey.]

Decât o Revistă, direct acasă

2012-01-18T10:53:00.000+02:00

Am ratat ultimul număr DOR şi am hotărât că nu vreau să mai repet experienţa. Nu pentru că nu aş fi putut dormi din cauza asta, ci pur şi simplu pentru că simt că am pierdut câteva poveşti frumoase. Am recuperat o parte din ele prin informaţiile generoase pe care mi le-au redat prietenii, însă asta m-a determinat să fiu şi mai curioasă în privinţa subiectelor din NR. #7.

Legat de această chestiune, citisem un articol pe blogul lui BTO, în care explica cât se poate de limpede de ce e bine/recomandat/sănătos să îţi faci un abonament la orice fel de revistă. Recunosc că m-a influenţat şi că ieri am reuşit să fac ceva înţelept: mi-am cumpărat online abonamentul individual DOR.

Asta înseamnă, după cum spun cei de acolo:

Primești câte un exemplar din cele trei ediții DoR din 2012, de îndată ce ies din tipar.

Conţine: 3 reviste + expedierea prin Poşta Română. (Dacă preferi să iei revistele de la redacţia DoR, specifică asta în caseta de mesaje.)

Avantajele abonamentului Individual: economiseşti bani şi un drum până la librărie, primeşti...

Iată şi dovada, dacă (mai) era cazul.

habar n-aveam cine e Garance Doré

2012-01-17T11:36:00.000+02:00

The Brander este de departe una din sursele mele preferate: de informare, de inspiraţie, de frunzăreală online. Imediat cum citiţi 1-2-3 poveşti de acolo realizaţi că nu prea vă puteţi opri. Sunt spuse atât de bine încât ţi-e greu să apeşi pe butonul ăla mic, din dreapta-sus.

via

Cel mai proaspăt articol pe care l-am citit şi care merită tras deoparte face referire la Garance Doré, poate cel mai cunoscut blogger de fashion din Franţa. Pe lângă ce înseamnă să participi la show-uri de toate felurile, să fii nevoit să îţi programezi fiecare minut din zi, textul scoate la iveală volumul imens de muncă pe care GD îl face cu o plăcere molipsitoare.
Nu povesteşte despre deplasările dintr-un capăt în altul al lumii, despre clienţii pentru care lucrează (Vogue, Elle, Harper's Bazaar, NY Magazine), ci despre cât de mult o solicită administrarea blogului şi cum a ajuns să se implice în toată nebunia asta glamour. Să vă mai spun căt este de îndrăgostită de jobul ei?

Redau aici doar un pasaj, cu recomandarea călduroasă să citiţi tot, cap-coadă.

"Nowadays, people start blogs to become famous. Most of them do not realize how much work a blog needs, and only a very few have the persistence to pull it off.

She did pull it off, and earns a good living from the revenue of the blog and the follow-up assignments that came with the fame. "When you're in the limelight, the number of offers and projects pile up, and you can pick and chose."

In the time to come, Garance would like to widen her range of subjects. "Travel, for example, and food. And other new and exciting projects that I can't talk about yet." Her future, however, will remain closely linked to her blog. "I can express myself there. And it gives me freedom."

[+] Îţi transmite o stare de bine dincolo de monitor. Cică asta fac toate poveştile grozave.

ce mai citim?

2012-01-13T09:53:00.004+02:00

Întrebarea este dedicată ambelor prăvălii: offline şi online deopotrivă. Tot primesc recomandări de cărţi pe care "trebuie să le citesc". Cel puţin asta îmi spun cei care mi le sugerează. LE prezintă cu atâta determinare încât nici nu ai curajul să te îndoieşti vreo clipă că ar putea fi altminteri.

Până la lecturile clasice, care sunt oricum mai frumoase şi mai sănătoase, vă înşir câteva www-uri demne de a fi frunzărite.

via

Un fel de infografic ne întreabă de câţi bani avem nevoie pentru a ne considera bogaţi. Încă nu am răspuns. Nu pentru că ar trebui să fac cine ştie ce ecuaţii complicate, ci pentru că e greu să fii cinstit la astfel de provocări.
+2 interviuri foarte faine la The Talks. Unul cu Nick Cave şi altul mai proaspăt, cu Patti Smith.
A apărut Nr. 4 al revistei The Institute. Cu un pic de insistenţă, poate fac rost de ea. Nu de alta, dar vreau să văd pictorialul cu cei de la BORŢUN•OLTEANU.
Cineva a crezut că site-ul copywriteri.ro aparţine unei agenţii şi am fost rugată să ofer un job acolo.
Am mai descoperit un site cu tot felul de nebunii. Se numeşte Behance şi e doldora cu chestii mişto.
O librărie deşeaptă a făcut câteva printuri pentru încurajarea lecturii. A luat la trântă taman social media.
Am avut prima şedinţă la 11even. Da, da, mai facem şi alte ediţii.
Anul acesta mi-am propus vreo 3 lucruri, printre care şi o excursie în Barcelona. Cine are ponturi pentru cazare şi alte cele, să fie bun şi să le facă publice.
Dostoievski mi s-a legat de gât şi alta nu. Vă zic la final de ce fraţii Karamazov sunt aşa anapoda.
Dilema Veche face recomandări muzicale foarte faine. Ultima pe care am aflat-o este asta.
Dacă nu aţi auzit încă de kinotopic.com, citiţi articolul Ligiei. Apropo, oferă şi vreo două premii.
Fundaţia Comunitară Iaşi face tot felul de activităţi simpatice, pe care ar trebui să le urmăriţi, iar dacă puteţi să vă implicaţi ar fi de-a dreptul grozav.
Despre Bianca Grigoriu aş putea vorbi mai multe, dar ţin să o felicit pentru ce face la Opera Naţională Română Iaşi. Dacă este cineva pe acolo care îşi bate capul cu tot ce înseamnă PR, despre ea e vorba.
Pe pagina de FB Susţine UNICEF puteţi citi poveşti impresionante, care răspund la întrebarea "Ce vrei să te faci când vei fi mare?"

Weekend plăcut!

prospături

2012-01-03T13:30:00.003+02:00

În zilele astea de leneveală cruntă am dat peste tot felul de goodies. Le aveți trecute mai jos, în ordinea în care le-am descoperit.

[Banksy | nu mai știu de unde am salvat-o]

Red Parkins Spot este o idee foarte faină prin care suntem încurajați să donăm sânge. [Veți afla ce legătură are asta cu locurile de parcare.]
Unii publicitari încearcă să le explice clienților că ideile bune au nevoie de timp. Dovedesc asta cu ajutorul celor mai creativi oameni din lume.
Cineva se încumetă la o recrutare nițel mai necovențională. În printuri apare și copywriterul.
Moneyball mi-a plăcut mult de tot / The ides of March m-a convins că politica nu-i de mine / Drive mi-a demonstrat că 5 minute pot schimba o poveste întreagă.
Sculptura în cărți e deja din altă poveste. Exemplele astea m-au fascinat.
Mi-am cumpărat pentru prima oară un parfum online. A ieșit chiar bine toată îndrăzneala asta.
O imagine semnată de Banksy mi-a dat curaj să încep să mă gândesc și la lucruri serioase, nu doar la prăjituri.
La Ligia am găsit un articol fain cu titlul 5 things to remember about the Internet.
News Feed-ul e plin doldora cu "anul 2012 se anunță a fi...". Cred că suntem un pic superstițioși.
Dacă mai ține vremea asta, acușica vom fi interesați de așa ceva.
Beirut scoate după 4 ani un nou album, intitulat The Rip Ride. Melodia omonimă o puteți asculta aici.

Cele bune!

#despreRomânia

2011-12-29T21:29:00.000+02:00

Îndrăznesc să spun că toată povestea Redescoperă România, pusă la cale de Petrom&CO, este un studiu de caz demn de toată aprecierea. Personal, m-a condus (uneori virtual, alteori ba) către locuri de care habar n-aveam, dar care sunt frumoase din cale-afară.

Mi-am adus aminte de campania cu pricina datorită unui mesaj privat pe care l-am primit pe FB. Îndrăznesc să îl redau aici. Cred că e bine de recitit din când în când, dar mai ales la final de an. L-am primit acum vreo 2 zile, așa că încă este proaspăt.

[Autorul lui rămâne anonim că așa-i bine și frumos.]

via

"So, what is so cool about your country?? Geeeeez, you want a list??? haha. Well, I love all the nature... mountains and bears. And the people are SO much warmer and genuine than all these English people I'm stuck wiith here. Even my best friend is a girl from Norway, Lotte I love love love the 'rusticness' in Romania, dream of having a log cabin style house there someday if things go ok for me there...

And I love snowboarding (even though I'm rubbish at it) and living in Brasov I would have it all on my doorstep :)))) England has gone so plastic, overly expensive, big brother cctv cameras watching everyone, very boring and just no quality of life... so, Romania here I come :))"

Mie mi-a înseninat ziua. :)

gânduri organizate

2011-12-24T12:07:00.002+02:00

Mi-a fost greu să găsesc un titlu potrivit. Să sune a ceva deştept, fără să pară sugrumat de ce va urma. Mi-au trecut prin cap combinaţii dubioase precum "siropoşenii sănătoase", "prospături în prăvălie".

Oricum, nu despre asta este vorba. Urmează câteva gânduri pe care vreau să le împărtăşesc cu cei care mai rătăcesc pe aici.

Cu toata nebunia asta de arome din casă, e aproape inuman să găsesc cuvintele potrivite. Una peste alta, scurtez povestea şi vă prezint doar 3 părţi. Un soi de introducere, cuprins şi încheiere. Da, exact ca la compunerile din clasa a V-a, la care foloseam vocabularul de expresii frumoase ["Toamna acoperea pământul cu un covor multicolor de frunze..." / "Apa cristalina şerpuia printre stânci..."].

via

1. Oameni + Mulţumesc

Despre asta a fost/este vorba. În ceea ce mă priveşte, cele două cuvinte caracterizează pe deplin anul pe care îl las în urmă. Ambele m-au ajutat să privesc lumea prin lentile mai puţin prăfuite şi să găsesc curajul necesar pentru a accepta provocări fel de fel. Mi-e bine cu ele alături, pe cuvânt.

2. O rimă fără autor

Zilele trecute am găsit un desen pe care mi l-a făcut o prietenă bună acum 5 ani. Mi-a plăcut mult de tot ce mi-a scris pe foaia cu pricina: "Zâmbeşte, dacă nu o faci.../ Îţi vor ieşi prin oase / Lanţuri de mătase". Habar n-am cui îi aparţin versurile respective, dar simt că mă caracterizează. Voila!

3. Poveste cu final fericit

Ăsta e sentimentul pe care îl am şi care începe să îmi devină tot mai familiar. L-am mai trăit şi cu alte ocazii, iar dorinţa de a mă reîntâlni cu el rămâne la fel de mare de la un an la altul. E chestia aia bună, sănătoasă, faină, spuneţi-i cum vreţi, care mă dă jos dimineaţa din pat, iar seara mă lasă să dorm liniştită şi senină.

Vă doresc un Crăciun fericit / vesel / optimist şi zile inspirate.

Cele bune,

Oana

p.s. Grijă mare la colesterol!

am nevoie de un nume

2011-12-15T20:03:00.001+02:00

Ar trebui să găsesc un titlu pentru toată adunătura asta de link-uri. Ligia are "Sumarul de joi", Marius ne mai dădea "Linkuri de weekend" și cu siguranță mai există și alte denumiri. Ăia leneși, așa ca mine, le trântesc sub forma unei liste, fără acoperiș la casă.

via

PRIME Iași a împlinit ofical 5+ ani. Petrecerea e sâmbătă, dar între timp ne-am delectat cu altele. La muuulți ani, dudes!
De la Dilema Veche aflăm ce se întâmplă când ne raportăm doar la DEX și WIKI și sărim peste cărțile din bibliotecă. A noastră sau alea publice.
Un print bazat mai mult pe vizual și mai puțin pe copy, dar foarte fain de altfel.
BORŢUN•OLTEANU a intrat (din nou) în Cartea Recordurilor. Cred că-i ceva personal de acum.
"Ciobez pentru tine" este o idee isteață de la Fishington Post. Interesant de aflat ce își mai dorește lumea din industrie şi cum speră să scape de ghinioane.
M-am trezit luni dimineață cu un mail frumos în inbox. Am fost anunțată că am primit un voucher de la aoro.ro. Mi-am comandat un parfum. :)
Angajamentele pentru tineretul din România continuă. Vă puteți responsabiliza pe site-ul sunttanar.eu.
Cumpăratul de cadouri e frumos până la un anumit punct, iar punctul ăsta e reprezentat de cele mai multe ori de aglomerație. Pe de altă parte, mă încântă mirosul de cafea și de ciocolată din unele magazine.
Am aflat de Booktopia - o reţea socială prietenă cu cititorul. Drăguţ ce se întâmplă pe acolo.
Că tot suntem înnebuniţi după industriile creative, există o aplicaţie care ne ajută să tragem inspiraţia de urechi şi să o aducem lângă noi: The Concept Maker.
Şi un pic de muzică. Face bine. :)

join5, rock ooon!

2011-12-11T10:20:00.003+02:00

Alina a ameninţat încă de ieri dimineaţă că vrea să afle ce şi cum s-a întâmplat la Join5, motiv pentru care m-am hotărât să îi dau câteva indicii. Evenimentul aparţine organizaţiei PRIME Iaşi (muhaha!) şi reprezintă un pretext bun pentru a aduce în acelaşi loc partenerii, membrii fondatori, alumni, wanna be's, sponsorii, speakerii.

Ce-i de reţinut din povestea de aseară?

Că evenimentele de networking fac bine şi unui ONG. Şi încă în ce fel!
Că (uneori) e recomandat să n-ai habar că trebuie să ţii un speech.
Că o organizaţie este sănătoasă când este căutată de parteneri/sponsori şi nu invers. Checked!
Că Alex Tunaru şi David Pripas vorbesc bine nu doar la PR Tea, ci şi la astfel de iniţiative. Good game!
Că poţi să ai emoţii cât casa dacă prietena ta este prin sală şi tu trebuie să vorbeşti la microfon. :)
Că PRIME înseamnă: stil de viaţă, poveste, dezvoltare, prietenii, team work, cel mai bun loc în care să îţi petreci studenţia, oportunitatea de a greşi, evenimente de PR/publicitate, un avantaj, mod de lucru foarte bun, or-ga-ni-za-re, un pas mai aproape de piaţa business.
Că valorile nu apar doar pe foaie, cele mai multe fiind valabile şi astăzi.
Că evoluţia e un fel de tic verbal şi că se lucrează greu pentru a menţine ritmul.
Că ieşirea din propria zonă de confort îţi poate aduce avantaje considerabile.

Aşadar, felicitări prietenilor din PRIME Iaşi pentru evenimentul de aseară şi abia aştept să petrecem cu surle şi trâmbiţe la petrecerea de 5+.

p.s. Join5 a fost una din activităţile pe care echipa de proiect le-a pregătit cu ocazia celor 5 ani. Cică mai au în tolbă şi altele, la fel de frumoase.

***

Out of context: nu da attending, nu confirma într-un mail şi nu scrie un mesaj pompos pe FB legat de eveniment, dacă nu vii la el. E păcat de efort, zău!

www-uri şi alte cele

2011-12-07T10:26:00.003+02:00

Fără alte introduceri, iată listă de link-uri pe care am colecţionat-o în ultimele zile.

via

Am aflat câteva chestiuni care ne distrag atenţia, concentrarea, răbdarea când lucrăm la birou.
Cineva s-a apucat să picteze cărţile din bliboteci. Arată foarte foarte bine!
Idei pentru cadouri, că tot suntem în plin sezon.
Am dat peste 5 printuri cu un copy care mie îmi place mult de tot. Subiectul este România.
Vineri, 9 decembrie, de la ora 19.00, are loc ediţia a VI-a PR Tea de Iaşi. Tema: "Cum este să lucrezi pentru brandurile româneşti?"
Şi dacă tot vorbim despre evenimente, PRIME Iaşi împlineşte pe 14 decembrie 5 ani de activitate. Rock on! / Cine vrea să ne trimită cadouri, poate să o facă liniştit. :)
Mi s-a pus pata pe o melodie simpatică.
"The Talks" vine cu noutăţi aşa că fiţi pe fază.
Monica de la Spada ne povesteşte câteva aspecte legate de creativitatea în social media.
De la Ducu am aflat how to write a design brief.
Încă mă pasionează copywritingul, motiv pentru care tema de disertaţie e în acelaşi ton. De data asta m-am hotărât să lupt cu tot ce înseamnă product copy/copy la nivel de packaging. Dacă aveţi recomandări de lecturii obligatorii şi alte asemenea, vă rog să fiţi buni şi să împărtăşiţi-le.
Play list-ul "Happy" de la stereomood.com e bun la casa omului.
Săptămâna asta intru în posesia cărţii lui Iv - Versez. :)

În rest, liste de cadouri şi plimbări.

sunttanar.eu

2011-12-03T13:04:00.005+02:00

Ioana s-a ţinut de cuvânt şi a trimis mail tuturor celor care şi-au luat un angajament. Pentru cine nu ştie despre ce vorbesc aici, tot ce trebuie să reţineţi în primă fază este că 80% din tinerii din România suferă de anomie. Asta înseamnă că au dificultăţi serioase în construirea propriei identităţi, că le este greu din cale-afară să devină autonomi sau să aibă acţiuni eficiente în cadrul societăţii.

Ideea proiectului sunttanar.eu a pornit în cadrul evenimentului 11even Iaşi. Pe 11 noiembrie 2011, Ioana ne-a pus pe tavă câteva poveşti cu şi despre tinerii din ţara în care trăim. Chiar dacă pe unii dintre noi ne roade dorul de ducă, asta nu înseamnă că nu ne putem implica în această frumoasă iniţiativă.

99 de persoane au dat exemple mai mult sau mai puţin concrete despre modul în care se pot implica în viaţa tinerilor din RO. În ceea ce mă priveşte, am scris că pot livra traininguri şi workshopuri gratuite. Mi-ar face mare plăcere. :)

Proiectul e în stadiul în care are nevoie de:

oameni curajoşi care să completeze angajamentul de pe site
sprijin din partea oricui
promovare, fără costuri (share, share, share)

Ioana ne ţine la curent cu toată situaţiunea şi ne ajută să facem următorii paşi împreună. La momentul actual, suntem invitaţi să spunem lumii întregi ce realizări am avut cu tinerii din RO.

Cineva mi-a spus cu atâta încredere şi hotărâre că înainte de a avea pretenţii să primeşti ceva, orice ar fi, e înţelept ca mai întâi să oferi.
Cred că aţi intuit deja întrebarea pe care urma să o adresez. :)

adunătură de link-uri

2011-12-02T13:58:00.003+02:00

(Încă) nu pot să îmi iau angajamentul că voi scrie în fiecare luni-sau-marţi-sau-miercuri-sau... un articol cu link-uri faine pe care le descopăr. Pot doar să mai apar din când în când cu aşa ceva, după voia timpului. Astăzi e una din zilele alea în care s-au strâns lucruri demne de împărtăşit cu voi.

Fiica super designerului american Jennifer Bass a scos prima carte dedicată acestuia, care cică ar fi de neratat de către iubitorii din domeniu. Se numeşte "A Life in Film&Design" şi are un clip de prezentare.
Mi-am amintit de VladStudio şi de ale lui wallpaper-uri mişto. Unele gratis, altele ba.
De pe FB am aflat "How to be classy în three easy steps".
Am găsit câteva printuri drăguţe şi foarte minimaliste pentru câteva filme celebre.
Seth Godin a scris despre positive reviews şi cum le putem obţine.
Unii îşi ocupă timpul cu topuri despre cele mai rapide lucruri pe care le poate face omul.
"Hierarchy of Digital Distractions" a apărut la MOMA (Museum of Modern Art) NY.
Se discută aprins despre cât este de sănătoasă revoluţia digitală. "PressPausePlay" aruncă în aer câteva întrebări bune.
Am văzut filmul "The tree of life" şi mi-a plăcut mult de tot. Vorba cuiva, este un film "despre tot".

Între timp, leneveală că e weekend prelungit şi soare afară.

[photo via]

se întâmplă lucruri bune

2011-11-29T19:59:00.001+02:00

PRIME Iași face proiecte din ce în ce mai faine. Știu ce spun, credeți-mă pe cuvânt. Am stat 4+ ani în organizație și îmi amintesc foarte clar de unde am pornit. Astăzi, evoluția e aproape un tic verbal pentru membrii organizației. Dovada cea mai proaspătă e cum arată și ce promite ediția a VI-a a proiectului PR Tea de Iași.

Site-ul e simpatic rău de tot, campania neconvențională e pe val, iar ceaiul clocotește în ibricul celor de la Teo's Cafe. Bonus: stimabilii David Pripas și Alex Tunaru, care vor vorbi câte în lună și în stele. Pornim de la întrebarea "Cum e să lucrezi pentru marile branduri românești", dar cine știe unde ne ducem cu discuția la sesiunea de networking?

Finalul poveștii se scrie la fața locului, pe 9 decembrie, începând cu ora 19.00, la Cărturești.

Cu cine voi sta la taclale?

fiţuici

2011-11-27T12:04:00.001+02:00

Am tot amânat să scriu pe blog. Nici eu nu ştiu prea bine de ce. De câteva ori mi-am zis că nu e nicio grabă, alteori am spus că nu am timp. În realitate, am fost leneşă. În ultimele două săptămâni am participat + am citit + am descoperit tot felul de nebunii. Pe care mi le amintesc le notez mai jos.
Aveţi la îndemână foi şi pix?

Împreună cu câţiva prieteni dragi am fost la SoNoRo Iaşi - Festival internaţional de muzică de cameră. Frumos din cale-afară. Nu se poate povesti, ci doar experimenta. Poate ne vedem la următoarea ediţie.
Ieri dimineaţă am ţinut un workshop de creative thinking pentru 14 studenţi. A fost o experienţă foarte faină.
Cum BTO ne-a obişnuit să tânjim după articolele dumnealui, iată că reuşeşte să ridice un semn de întrebare care necesită răspunsuri serioase.
Am aflat că Iv Cel Naiv şi-a lasant cartea la Gaudeamus, în Bucureşti. Între timp, m-am interesat la Cărtureşti Iaşi, unde va apărea săptămâna viitoare.
Am fost la petrecere la PRIME Iaşi şi a fost wunderbar. Prietenii de acolo m-au întâmpinat cu un badge pe care scria "copywriter colaborator". O onoare şi alta nu!
Între timp, la "The Talks" au apărut interviuri noi nouţe. :)
Mi-ar fi plăcut să particip la 2 evenimente din Bucureşti: Grill Champions Tour (pentru gurmanda din mine) + The Power of Words (pentru copywriterul din mine)
Mi-am dat seama (oare pentru a câta oară?) că Dostoievski a fost un tip deştept. M-a prins în capcană cu "Fraţii Karamazov".
În seara asta mă întâlnesc cu grupul Alumni PRIME Iaşi. Luăm cina împreună şi facem planuri pentru petrecerea de pe 14 decembrie.
Cică nu ştim să folosim Google aşa cum trebuie. Mă rog, mai este loc de învăţat. Infographicul ăsta e un start-up bun.
Vali Petridean desenează atât de frumos, încât îţi vine să iei tot site-ul la răsfoit şi să nu mai pleci de acolo.
Am primit o plăcintă cu brânză de la diriginta din generală. A aflat de pe FB că îmi plac prăjiturile şi mi-a trimis pachet la Iaşi. Mulţumesc frumos!
Am fost la Creative Coffee III, unde am învăţat o metodă de networking simpatică şi am băut un ceai foarte bun (Vanilla Rooibos).
Îi mulţumesc mult de tot lui Răzvan că mi-a dat şi mie înregistrarea de la SoNoRo. :)

Zile liniştite!

11even Iaşi, o experienţă colectivă

2011-11-12T21:34:00.005+02:00

S-a terminat. Am crezut că voi dormi fără probleme. M-am foit toată noaptea. Mi-am amintit tot evenimentul, de la cap la coadă. Exact ca într-un film. Aş fi schimbat unele lucruri, altele deloc. Voi pune pe foaie ce e de făcut mai departe şi ce ba. Cert e faptul că 11even e un concept cu care te poţi juca cât de mult doreşti. Acesta a fost aspectul care m-a determinat să preiau coordonarea la nivel local.

Zilele astea chiar îmi doresc să fiu leneşă, motiv pentru care voi scrie mai degrabă câteva notiţe, decât o poveste lungă şi detaliată. Şi oricum, unele lucruri rămân în casă, că aşa e frumos. :)

Unii participanţi ne-au spus că speakerii au jucat un rol (al inocentului, al profesionistului...), în funcţie de discursul pe care l-au susţinut. Alţii spun că un om îţi poate schimba perspectiva asupra unui lucru în doar 11 minute. Mai sunt şi cei care consideră că experienţa vorbitorilor a fost accentuată de fiecare cuvânt spus la microfon. Eu le mulţumesc la fiecare în parte şi la toţi la un loc.
Umorul la un astfel de eveniment e aproape crucial. Având în vedere varietatea poveştilor, e bine să ai pe cineva care ştie să spună o glumă bună.
Am făcut pariu cu un speaker. Îmi spunea ferm convins că până la ultimul discurs nu va mai rămâne aproape nimeni. La final cine credeţi că a câştigat? :)
La Iaşi, farmecul acestui eveniment s-a datorat în mare parte publicului. Ei au stabilit un soi de dinamică, de înţelegere tacită. Din punctul ăsta de vedere, mă simt privilegiată. Am dat 11 premii cât ai zice...11. Pronunţat corect, nu cu abrevieri.
Sala de cinematograf ne-a fost de folos în mod indirect. Deşi la un moment a fost un pic prea cald, scaunele confortabile + aşezarea lor în sală au constituit un + demn de luat în seamă.
Dacă e ceva care mă bucură mult şi foarte mult, acel ceva e constituit de pauzele din timpul evenimentului. A fost o energie foarte faină, iar eu am avut impresia că oamenii au discutat/socializat cu uşurinţă.
Am simţit mândria locală. Ar trebui să o scoatem mai des la iveală, mai ales în contexte ca cel de ieri seară.
Ioana Nicuşan a realizat un site cu ocazia acestui eveniment. E funcţional, gata de completat, share-uit şi alte cele. Ce mi-aş fi putut dori mai mult?
La after party am simţit că oamenii sunt cu adevărat relaxaţi. Am discutat despre 11even, dar nu numai.
Am lucrat cu PRIME Iaşi, locul în care organizarea de evenimente este înţeleasă şi implementată aşa cum mi-am dorit. Fac/facem asta de aproape 5 ani.
N-am crezut că voi fi atât de emoţionată când voi apărea pe scenă, alături de echipa cu care am lucrat la proiectul 11even Iaşi. Mi s-a pus un nod în gât şi tot ce am reuşit să grăiesc a fost "Mulţumesc".
Somnulescu zice că e bine să reţinem 11 lucruri din 11even Iaşi. Părerea lui este împrtăşită şi de ea şi el. Avem şi opinia detaliată a unui participant.
Mâine avem şedinţă de evaluare. Stăm la taclale şi punem cap la cap piesele din puzzle.

Între timp strângem fotografiile, luăm testimoniale şi ne bucurăm că am trecut printr-o experienţă colectivă de acest fel şi chip.

lasă poveştile!

2011-11-09T09:33:00.001+02:00

Am zis că filmuleţul a prins atât de bine, încât e absolut firesc să continuăm puţin cu nebunia. Astfel, unii au avut pretext să iasă din casă şi să se bucure de vreme frumoasă.

Titlul campaniei: Laă poveştile, vino la 11even Iaşi!

Art Director: Manuela Enache

Copywriter: Echipa 11even Iaşi

Voluntar liniştit: Diana Căciuleanu

Realizat în: Parcul Copou.

Celelalte fotografii pot fi găsite aici. Mulţumiri celor implicaţi! :)

surpriză la 11even Iaşi

2011-11-06T17:22:00.001+02:00

Am o super echipă alături de care am reuşit să dau "checked" la multe aspecte ce ţin de 11even Iaşi. Cel mai cel este filmuleţul de mai jos, la care a muncit de zor Manu, Diana şi Bogdan. Nu vă mai spun nimic, vă invit doar să apăsaţi butonul de play şi replay.

Apropo de surprize, v-am spus că la eveniment vom avea şi premii? IQ Games, invitaţii la piese de teatru + alte asemenea.
Tara m-aş bucura să văd sala de la Moldova Mall plină ochi.

p.s. Nu, nu e nevoie să apăsaţi butonul de "pause". Veniţi la eveniment pentru a asculta cele 11 poveşti în întregime.

ce e de fapt 11even?

2011-11-02T20:10:00.002+02:00

Un posibil răspuns îi aparţine lui Ovidiu Neamţu, promotor al acestei frumoase poveşti. Altul îl voi da eu, prin intermediul unui articol care va apărea aici cât de curând. Adriana a spus şi ea de ce s-a înscris la 11even Iaşi. La fel şi Monica. Sunt convinsă că există motive doldora. Iar ca să fiu credibilă, am nevoie de răspunsuri din partea voastră.

Go, go, go! [Vorba înţeleptului Seth Godin]

de weekend

2011-10-29T16:28:00.002+03:00

Încep să cred că e un fel de sărbătoare ori de câte ori ajung pe aici. De scris, scriu zilnic. Chiar multişor, dacă e să pun la socoteală tot ce implică aruncarea degetelor pe taste sau ţinutul stiloului în mână.

S-au adunat iarăşi cam multe în faţa uşii, aşa că le trec şi eu sub formă de notiţe. Să-mi fie cu iertare că nu lungesc mai mult rândurile.

Spuneam pe FB că "Suntem prima echipă completă la Eleven Iaşi. [Mândrie locală, ştiu.]" :)
Recomand în continuare interviurile Eugeniei Vodă, deşi eu nu am mai apucat să mă răsfăţ cu aşa ceva.
Joi, 3 noiembrie, încerc să ajung la conferinţa organizată de PRIME Iaşi.
Am terminat de citit două cărţi foarte faine. În ordinea lecturii: "Excepţionalii" [Malcom Gladwell] şi "Evil Plans: Having fun on the road to world domination" [Hugh MacLeod aka Gapingvoid].
Am primit cel mai frumos caiet ever: Moleskine. via @INNERPRIDE.
Ascult doar 2 melodii: asta şi asta.
În cazul în care v-au scăpat pe FB, le puteţi vedea aici. Sunt câteva printuri cu un copy foarte fain.
Cică aşa ar arăta o agenţie. Nu sunt de acord cu postura ingrată în care este pus copywriterul. :)
+ Imaginea de mai sus.

Weekend frumos!

tolba cu veşti bune

2011-10-19T23:03:00.000+03:00

Ar fi mai multe de zis, dar le fac pe plac celor de la PRIME şi voi vorbi doar despre revista "PeRspective". Acum chiar nu e cazul să minţiţi şi să spuneţi că ştiaţi de proiectul ăsta de o grămadă de timp. Şi nici să nu mă înnebuniţi cu nerăbdarea, că nu cred o iotă. Totuşi, sper că v-a sărit în ochi iniţiativa cu pricina şi că nu a trecut neobservată. Cu atât mai mult cu cât trecerea asta are loc online, unde e plin de youtube-işti şi alte acareturi.

Este vorba despre numărul 3, care, între noi fie vorba, se bucură de o evoluţie destul de consistentă. E suficientă o privire pentru a remarca mai multe elemente cool de design. Conţinutul este şi el în acelaşi trend ascendent. Uneori, mai important decât ce se povesteşte este cine anume o face. Iar aici, cu drag vă anunţ că regăsim oameni care au contribuit semnificativ la ce înseamnă PRIME Iaşi astăzi.

Pe lângă chestiunile menţionate, afirm cu tărie (şi un pic de aroganţă, recunosc) că este singura revista făcută 100% de un ONG din târgul nostru. Adică da, e de apreciat şi luat aminte.

În acelaşi ton, vă informez că mi-am permis să scriu şi eu un articol, cu titlul "Click Dreapta -> Copy". E de găsit la pagina 46, noul număr norocos.

După ce o frunzăriţi, puteţi scrie cu încredere păreri şi alte nebunii pe pagina asta de Facebook.

"the institute" ajunge la...

2011-10-13T20:16:00.002+03:00

Tadadadam...

Mi-au plăcut (în mod deosebit) doar două mesaje. N-au fost multe, recunosc. Din astea două, m-a convins cel postat în jur de ora 14. O fi mâncat de prânz şi de acolo a răsărit inspiraţia. Cine ştie ce bucate alese a servit în mijlocul zilei. Sau poate era la plimbare prin târg. Zilele astea, la Iaşi, poţi trăi o experienţă multisenzorială. Lindstrom n-are de unde să ştie ca doar nu a avut o asemenea şansă.

via

Alexandra Altam, îţi spun doar 2 lucruri şi nimic mai mult:

1. De mâine poţi citi revista "The Institute". Să îţi fie de bine! [Dă-mi un mail la adresa oana.filip09@yahoo.com ca să stabilim unde ne vedem.]

2. Sper din suflet că nu eşti neam cu Ligia Adam. O "Adam" îmi este de ajuns.

Ăsta-i mesajul câştigător:

Foaie verde ONG
Hai la PRIME Iasi neamule!
Oamenii sunt amuzanti...
La distractie-s savanti!
Am vazut ca-s bucatari,
Make-up artisti....la Berari
Se simt bine, numa' ca
Firea "academica"
Il face pe fiecare
Primul la administrare (de proiecte, zic io....)
Trezind o dragoste maaare
Printre fete (admiratoare)!
Divagam de la subiect...
Pentru PRIME...MARE RESPECT !
Io aseara m-am convins!
Parca ceva m-a impins
De-am dat send la formular (nu inca, dar suna bine in poezie)
Si-acu astept sa "bailar" !(nu-i o forma corecta a verbului, dar vroiam sa ma laud ca-s poliglota, vezi doamne!...)
PAM PAM!

10.000 de paşi pentru a câştiga revista "the institute"

2011-10-12T23:58:00.013+03:00

*Sună îngrozitor, nu-i aşa? Ia luaţi şi citiţi cu încredere. Vă dumiriţi înainte de final.

Mădălina, aka tipa cunoscută din jocul intern al agenţiei BORŢUN●OLTEANU "Cine o face pe Mădă să râdă?", mi-a trimis la domiciliul din buletin revista "The Institute". E adevărat că poate fi citită şi online, dar n-are la fel de mult haz. Sentimentul de a o răsfoi şi de a te uita la aceeaşi imagine de vreo 5 ori e de-a dreptul sublim.

Iar pentru că eu terminat-o de lecturat în ziua în care am primit-o, m-am gândit că ar fi frumos să împărtăşesc super senzaţia asta şi să o fac cado'. Nu oricum, se înţelege.

Am născocit un fel de concurs (?) chiar la prezentarea celor din PRIME Iaşi. Le-am spus participanţilor din sală că "The Institute" e un fel de răsfăţ de care prea puţini au parte şi că e doldora de articole foarte faine, pe care le poţi decupa şi lipi pe pereţi.

Le-am povestit două vorbe şi despre proiectele premiate la Gala Societății Civile, iniţiativă al cărei ecou a ajuns şi la Iaşi. Am menţionat şi de Rusu+Borţun + printurile mişto de la pp. 44-63. Ba chiar am fost un pic "tragică" şi am recunoscut că revista e de găsit doar în Bucureşti, aşa că ar fi bine să participe la concurs.

În momentul respectiv, cineva a căzut de pe scări. La propriu. Nu a păţit nimic. Mă gândesc că din cauza emoţiilor şi a dorinţei nestăvilite de a câştiga publicaţia. :)

Paşii sunt simpli, că doar unde s-a mai pomenit competiţie pe Facebook cu probleme de matematică?

1. Like la pagina de FB a organizaţiei PRIME Iaşi
2. Mesaj cu feedback despre întâlnirea din seara asta.

3. Un tag frumuşel.

Selecţia o fac după capul meu, aşa că cine vrea regulamente cu 1.1 şi 1.1.1. mai bine merge la culcare. Iar acum, ca să încurajez şi mai mult participarea la năzbâtia asta, voi mai îndruga una două idei.

E al doilea număr "The Institute" care îmi ajunge în braţe. Adică am reuşit să trec de perioada în care ştergeam constant revista de praf, atât îmi era de dragă.
Conţinutul e generos şi bine scris. Când zic "bine scris" nu mă refer la corectitudine, sens şi alte asemenea. Mă gândesc mai degrabă la insighturi ca motivaţional, încurajator, optimist.
Te încearcă un sentiment de "şi eu fac parte din poveste". Citind, ai senzaţia că trăieşti tot ce pricepi din rândurile din faţa ta.
E un amestec echilibrat de articole scrise cu şi despre breasla advertisingului, brandingului, comunicării, dar şi despre iniţiative, proiecte de arhitectură, resurse de tot soiul.

Mă aştept la o puzderie de mesaje. Cine nu scrie, nu câştigă. Cine nu câştigă, nu citeşte "The Institute". Adică pierde.

lecturi online

2011-10-09T11:10:00.003+03:00

Am terminat de măturat frunzele din ogradă. Doar nu era să vă primesc oareşcum. Mai ales astăzi, când am de anunţat câteva titluri de lecturi online. Cum încă nu am găsit un nume pentru categoria de care vă spuneam data trecută, vom merge orbeşte şi ne vom descurca pe parcurs. Doar suntem oameni mari, ce mai tura-vura!

Am descoperit recent "The Taks", o publicaţie online cu interviuri foarte faine. Eu le-am citit pe cele cu Sofia Coppola, Colin Farrell, Tom Ford şi Jack Nicholson. Vă recomand călduros.
Habar n-aveam că atât de multe ţinute poţi să faci cu o cămaşă bărbătească. Bine de ştiut!
România e invitată la Târgul Internaţional de Carte de la Madrid. În cadrul evenimentului va avea loc şi expoziţia de bandă desenată a istoriei româneşti, semnată de Alexandru Ciubotariu aka Pisica Pătrată.
Pentru cei care visează să călătorească mult, dar nu prea au cum (deocamdată), luaţi de citiţi articolele de pe Tedoo.ro
Cineva a făcut câteva ilustraţii foarte colorate pentru oamenni mari: Curie, Freud, Galileo...
Până să dau de asta, chiar am crezut că sunt cât de cât organizată. Acum nu mai ştiu ce să cred.
The Institute e un fel de "mândria bibliotecii". Atât de valoros e conţinutul. :)
Un mesaj de la Steve Jobs, pe "I love typography".
Adevăruri şi numai adevăruri de pe snotm.com. Un exemplu grăitor e imaginea de mai sus.

Să vă fie de bine!

bunătăţi din sertar

2011-10-05T18:17:00.001+03:00

Se tot adună lucruri bune prin ograda mea şi aş vrea să vă spun despre ele. Cred că o să scronesc un soi de categorie pentru asta. Organizarea e mereu apreciată, nu? Doar Ligia nu şi-a inventat "Sumarul de Joi" de pomană. Şi nici Marius nu a născocit "Link-uri de weekend" din plictiseală.

Ca să mă diferentiez de "concurenţă" (de parcă aş avea vreo şansă cu cei doi...), voi da un pic mai multe informaţii despre aceste bunătăţi, care vor ajunge automat şi în sertarul #astăzimi-aplăcut.

PRIME Iaşi promovează de mare zor recrutările din această toamnă. Pentru chestiunea cu pricina au pregătit tot soiul de nebunii, printre care şi o serie de mesaje de la membrii care au făcut câte ceva pe acolo. A se înţelege înfiinţarea ONG-ului, obţinerea de acte la judecătorie, iniţierea de proiecte, crearea de legături şi alte cele. Primul mesaj îi aparţine Ioanei Nicuşan şi îl puteţi ceti mai jos:

Între timp a scris şi Liviu, care spune clar ce-i de făcut pentru sintagma asta pompoasă de "specialist în comunicare". Voila!

Şi încă o bucurie fără margini: primul meu articol pe blogul super agenţiei BORŢUN•OLTEANU. E o aplicaţie cu care vă puteţi juca jumătate de oră fără să vă plictisiţi.

Ei bine, ce ziceţi? E rost de o categorie cu astfel de lucruri or ba?

daniil harms vorbeşte despre ligia adam

2011-10-01T19:36:00.005+03:00

Later edit: În neştiinţa şi entuziasmul cu care am scris despre Daniil Harms şi Ligia Adam, am ignorat să precizez că stimabilul are o singură carte. Aia pe care am pomenit-o mai jos. Aşadar, nu mai am la ce să mă încumet.
A avut grijă să mă dumirească alt stimabil - Bogdan Theodor Olteanu. Cu ocazia asta, l-am făcut să îmi promită nişte recomandări de lectură. Am negociat să fie lunare. Mulţumesc!

Altfel nu găsesc o justificare pentru următoarele paragrafe:

"Dar vă rog să luaţi aminte la faptul că generatorul acestei metode sînt eu. Iarăşi eu! Chiar că-i de-a mirării! Ceea ce alţii fac cu greu mie îmi iese cu uşurinţă! Chiar mă pricep şi să zbor. Dar n-o să povestesc despre asta, fiindcă oricum nu m-ar crede nimeni."

"Cine ştie de ce, oamenii se uită miraţi la mine. Orice aş face, oamenii găsesc că e ceva extraordinar. Şi eu nici măcar nu mă străduiesc. Totul îmi iese de la sine."

"Ascultaţi, prieteni! La urma urmei, nu face să vă ploconiţi chiar aşa în faţa mea. Sînt la fel ca voi toţi, numai că mai bun."

Din cartea "Mi se spune Capucin", semnată de domnul din titlu. E prima de acest fel, dar cred că mă încumet şi la altele. Am primit-o cadou de la Liviu, a cărui dărnicie e nemărginită.

De Ligia nu mai spun o vorbă. E deja faimoasă. Atât.

[cu întârziere] despre creative coffee

2011-09-30T19:22:00.001+03:00

Creative Coffe a avut loc miercuri, 28 septembrie. Eu scriu abia astăzi, aspect uşor periculos. Cum îndrăznesc să mai vin cu poveşti despre această ediţie, la 2 zile distanţă? În online, ori scrii din ceafa evenimentului, ori te laşi păgubaş. Sau te antrenezi pentru următorul episod.

Surpriză! La CC nu e vorba despre aşa ceva. Am participat prima oară la întâlnirea din Brain şi parcă m-aş mai duce. Aşteptări aveam şi nu prea, iar asta mi-a fost de folos. Am mers să aflu mai multe despre Asociaţia Industrii Creative şi să pescuiesc răspunsuri isteţe la provocarea "Cum vindem idei şi cum găsim cei mai buni clienţi?".
Am rămas cu câteva tips&tricks, cu o analogie simpatică "oglindă-fereastră", cu (recunosc) o mirare uriaşă că există atât de multe business-uri mişto în Iaşi, cu plăcerea de a cunoaşte oameni care se duc la serviciu cu gândul de a face lucrurile mai bune, dar mai ales cu întrebarea legată de când ne mai vedem?

Adrianei i-am dat feedback deja, însă, una peste alta, cred că ediţia a II-a CC a ieşit cu multe plusuri. Eu vi-l spun pe cel care a contat cel mai mult (de data asta) pentru mine: atmosfera. Data viitoare îmi aleg altceva.

Long live Creative Coffe! :)

aveţi imprimanta pe-aproape?

2011-09-27T12:45:00.004+03:00

Intro: Volcinschi scrie al naibii de bine. Şi de rar. Niciodată din lene. Doar din lipsă de timp. E unul din puţinele personaje cu care am râs la seminarii şi în afara lor. Tot cu ea eram când mi-am rupt ciorapii înainte să intru la licenţă. Are tot ce-i trebuie, doar atenţie nu. Bine, fie. Te ascultă cam 5-10 minute, iar după aia doar dă din cap. Ca un căţel de ăla lipit pe geamul din spate de la maşină.
Cu toate astea, a reuşit un efort supraomenesc. Un super efort pentru un concurs de superscrieri. Aveţi imprimanta pe aproape? :)

Mai jos, dovada:

Manifest strigător la C!

poreclit prin noua ordine clorofilă cu aromă de ROM şi The Land of C*

Câteodată, partea aceea din noi care (încă mai) crede cu tărie în lucrurile bune îşi pierde răbdarea – dar nu şi încrederea – şi începe să bată cu gândul în masă în moduri din cele mai bizare. Şi anume: în mod fioros pentru cei care de obicei îşi cântă singuri balade de adormit sistemul nervos… însă în mod palpitant pentru cei ce stau cu o cută curioasă a frunţii larg deschisă şi se uită cu un monoclu isteţ la tot ce iese din fabrică fără etichetă.

De data aceasta, stimulentul a fost descoperit într-un mediu pe care – recunoaştem noi** cu o uşoară mutare a gurii în partea stângă – ne este rusine să îl menţionăm. Şi asta pentru că Facebook (Na, că ne-a scăpat! Ce păcat că backspace s-a topit brusc şi nu mai există salvare pentru o asemenea neatenţie)… deci, cum spuneam, Facebook nu e chiar cunoscut drept mediul unde intelectul face băi de purificare şi energizare.
Chiar aici, unde ţăranii virtuali au mai găsit o gâscă urâtă ca naiba rătăcită prin recoltă, pe care trebuie s-o planteze urgent printre napi, ţapi şi alte creaturi legumicesti… şi tot aici, unde găseşti întrebări precum “Crezi că Nicolae Porumb îşi roade degetele de la picioare?” cu răspunsuri ce merită publicate, precum “Nu stiu ce să zic. Tu ce zici?”... chiar aici am găsit o mică sursă de revoltă de bun augur, de minunăţie de revoltă care duce încet, dar sigur, spre C.

C Cultură, C Civic, C Creativitate, C Curaj, C Credo

şi alţi C din ăştia uriaşi, care ne fac să râdem ușor nervos, pentru că noi suntem cam mici ca să-i luăm în braţe şi să-i cărăm peste tot.

Dar, dacă tot ne dăm deştepţi pe aici, hai să vorbim şi în zicale înţelepte, cum ar fi “Încercarea moarte n-are”, mai ales când îl ai de partea ta pe C. Pentru că e bine ştiut că C atrage ca prin magie alte C-uri ale unor “oameni mari”.

Să ne oprim puţin. Când ne referim la “oameni mari”, ne gândim instantaneu la Micul Prinţ. Pentru că nu e C care să nu se tragă dintr-o chestie măreaţă şi, de data aceasta, chestia mareaţă e Micul Prinţ.

Simpaticul personaj, care (vrem noi sa pretindem că) ni se aseamănă face acea clasificare minunată a “oamenilor mari”. Oamenii mari care se voltă şi se mai voltă încă o dată nu sunt – aşa cum zice şi sursa noastră de inspiraţie – nişte adunături de cifre şi scheme şi grafice şi mai ales de prezentări PowerPoint (dacă ar fi văzut Micul Prinţ o prezentare PowerPoint, sigur ar fi inclus-o în descrierea lui). Nu sunt oameni de 1.90m, cu pumni mari şi frunţi mici. Nu sunt nici oameni trecuţi de “o anumită vârstă” care te îneacă în povestiri vânătoreşti de la ultima aventură şezândă de 8 ore pe un scaun de birou şi care îţi “bagă la cap, tinere, cum se fac banii”.

Acum că am dat cu călcâiul în regula aia în care se zice clar: nu defini prin anti-definiţie, vă spunem cu toată sinceritatea că habar n-avem cum să-i definim pe oamenii cu adevărat “mari” ca lumea, ca la carte, şi alte câte şi mai câte ca-la-uri şi ca-lu-uri. Partea grozavă a lucrurilor e că nu trebuie să-i definim nicicum. Şi asta pentru că se ştiu ei, cei cu C-urile la purtător, că trebuie să vină să se revolte împreună cu noi – ăştia care ne-am găsit deja – ca să nu se mai frământe cutele de pe frunţile lor imense degeaba, în van, fără scop, fără mijloc de drum şi fără de popas de odihnă.

Voi, ăştia cu C-urile, mai sunteţi? Mai urmăriţi? Bun, pentru că acum vă aducem la cunostinţă sursa de unghii roase cu drag: un status de Facebook cu lacrimă în colţul de sus al fontului care striga – nu cu resemnare, dar nici cu vreo intenţie clară – că s-a săturat de cvaşi (bine, poate ăsta nu era termenul original, dar spiritul sintetic ne obligă la o condensare a apelativelor). Da, de cvaşi (cu un c micuţ în dreapta sus). Adică de oamenii ăia care nu o ştiu pe aia bună, nu o fac pe aia bună, nu o zic pe aia bună... dar le tot ştiu, le tot fac şi le tooot zic.

Câţiva Facebookişti nocturni s-au trezit că Like şi că *de ce nu s-a făcut încă butonul magic de* Resonate Entirely şi aşa s-a înfiripat un târg machiavelic în spirit de Reeducare (dacă începeţi să vă gândiţi deja la China, să menţionăm că aici ne referim la o violenţă abstractă, printr-o forţă agresivă a conceptelor. Asta a sunat deştept la 2 noaptea. Nota bene: de recitit mâine dimineaţă).

Încă nu suntem “the men with the plan”, pentru că deocamdată lenevim ultimele canicule cu becul de Brain Dead dat la 40 de grade celsius, dar ne bate un zâmbet ca un C întins pe spate să ne apucam de cap (de capul nostru, adică) şi să aruncăm cu bumerangul nostru (ce surpriză!) tot cu formă de C... însă nu pentru a tăia din elanul celor cvaşi, pentru că ştim de obiective SMART şi ştim că ăsta nu e “Achievable” şi nici “Time-oriented”, pentru că ar dura o veşnicie şi încă 10%.

În schimb, avem îndrăzneala de a spera că vom apropia de noi oameni care o ştiu pe aia bună, o fac pe aia bună şi o zic pe aia bună, ca să ne arate şi nouă cum vine chestia asta şi ca să le dea elan şi celor care *încă* le ţin pe astea bune pentru ei.

Deci, prin urmare, aşadar... ce vrem noi de fapt şi de drept (pentru că nu vrem de vorbă goală şi de strâmb): vrem ca The Land of C să fie o platformă, un spaţiu de joacă mai mult sau mai puţin serioasă, unde lumea pune punctul pe C şi arată C poate, C vrea, C visează, C proiectează şi C speră. Şi atunci când spunem “un spaţiu”, nu ne gândim la un locuşor călduţ în care ne reunim şi depănăm povești simpatice, nici la o revistă culturală, un blogmeet, o pagină de Facebook, un munte de flyere sau pereţi pe care stau mesaje scrise cu ură şi cu spray care se scurge.

La momentul ăsta, suntem destul de mici ca să gândim mare. Aşa că ne-am propus să îi facem pe toţi “oamenii mari” de care vorbeam mai adineaori – fie că au 20 de ani, fie că au 50, fie că au făcut deja lucruri nemaipomenite, fie că nu şi-au găsit încă momentul prielnic – să ridice mâna sus, să spună prezent, să se uite bine în jur şi să zică: “Nu ştiam că suntem atât de mulţi!” şi “Ok, acum ce putem face împreună?”.

Revenind la sursa noastră de inspiraţie pentru o analogie de efect, vrem să construim o planetă cu trandafiri uriași. Una în care baobabii cu nume generic Cvaşi să se uite în sus şi să viseze să crească şi ei la fel de mari. În care vlăstarii de trandafir să înveţe de la trandafirii giganți, cu rădăcini bine înfipte, ca într-un soi de LOTR floral. O planetă în care să se formeze specii noi de trandafiri, care schimbă decorul şi lărgesc linia de orizont.

Încheind discursul de tip “I have a dream” botanic, nu ne mai rămâne decât să vă rugăm pe voi, cei cu spirit de arbore gigant, să ne contactaţi la adresa thelandofc@gmail.com, să ridicaţi mâna, să spuneţi prezent, să vă alăturaţi nouă şi să punem împreună la cale un plan de schimbare.
*pentru că începutul unui Choice e mereu partea cea mai savuroasă

** Cuvântul “noi” îşi are rădăcinile în Iaşi şi reprezintă câţiva absolvenţi de Comunicare şi relaţii publice, care au început să se împrăştie prin diferite oraşe ale ţării şi vor să facă o “revoluţie a bunului simţ” fără buget de campanie electorală şi fără culori de partid. De aceea speră ca, în timp, cuvântul “noi” să sufere mutaţii ale semnificaţiei şi să reprezinte o armată (sens pur figurativ) de voluntari care să lupte (alt cuvânt pur figurativ) pentru aceleaşi idei şi concepte (paranteză cu motiv estetic de simetrizare).

de pus pe raftul din faţă

2011-09-26T11:26:00.001+03:00

Vara asta am citit ruşinos de puţin. Mă consolez cu gândul că e toamnă şi că (încă) mai pot recupera. Îmi trebuia o carte care să mă scoată cumva din amorţeală. A venit taman de la Sim. Cine ar fi crezut? :)

Spuneam pe FB că voi dezvălui despre ce e vorba când ajung la ultima pagină. Ei bine, în dimineaţa asta am terminat de lecturat "Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi". Un roman a lui Nikolai Nosov, autor rus cu un traseu literar demn de admirat. A umblat pe la Institutul de Artă din Kiev, apoi pe la cel de Cinematografie din Moscova, iar la o simplă căutare pe Google îl găsiţi cu descrierea de "autor de literatură pentru copii şi adolescenţi". Dacă e să mă uit în buletin, nu mă încadrez niciunde. Pe de altă parte, mesajul care mi-a fost scris cu litere mari şi foarte mari chiar pe prima pagină sună cam aşa:

"Marketing, PR and branding books are so yesterday!"

Nimic mai adevărat. La final de lectură vă spun doar două vorbe: cum "Micul Prinţ" e mai degrabă o carte pentru oameni mari decât pentru copii, acelaşi lucru se întâmplă şi cu "Aventurile lui Habarnam..." Doldora de umor şi de morală fină, cartea lui Nosov e demnă de a fi pusă pe raftul din faţă.

Veste bună: o puteţi citi online. Veţi găsi inclusiv desenele de la fiecare pagină. Să vă fie de bine!

425 | 50 | 1

2011-09-23T17:55:00.000+03:00

Despre proiectul "Red Bull the Art of Can" s-a tot vorbit. Din ce-am citit eu, numai de bine. De curând, am aflat că au fost înscrise în competiţie 425 de lucrări. Adică de doze mototolite, îndoite, sucite, astfel încât rezultatul să fie unul cu sens. Fil el şi abstract.

Am un prieten faimos, cu buletinul de Andrei Ignia. A participat şi el la proiectul Red Bull şi a ajuns cu lucrarea până la faza de prezentare în cadrul unei expoziţii. Doar 50 din cei 425 se întâlnesc la Bucureşti săptămâna viitoare, în Piaţa George Enescu. Eu am tot întrebat dacă e cu posibilitate de achiziţie, dacă se face licitaţie sau alte cele, dar cică nu se ştie. Care aveţi drum pe acolo, faceţi-vă niţel timp şi pentru evenimentul ăsta.

Nu de alta, dar bănuiesc că se vede mai bine "for real". Oricum, nu-s de pomană nici fotografiile astea pe care mi le-a dat Andrei. Mulţumesc!
De autograf şi restul acareturilor ne ocupăm când te întorci.

V-am mai zis că am câţiva prieteni de un mare fel, nu? :)

innocent şi naive, două experienţe diferite

2011-09-21T22:02:00.001+03:00

Pe la începuturile Naive, care de altfel încă sunt proaspete, mai mulţi oameni perspicace au adus în discuţie asemănarea cu Innocent. În vacanţa din care tocmai m-am întors, am avut posibilitatea să beau unul din sucurile din gama Innocent Drinks. Pentru cei care încă nu ştiu, ID e un produs britanic, cu o piaţă de desfacere europeană. Pe de altă parte, Naive e 100% românesc şi distribuit (deocamdată?) doar în RO.

Ordinea în care le-am gustat este 1. Naive şi 2. Innocent, varianta cu mure, căpşune şi încă ceva. Voi prezenta câteva observaţii, cu precizarea clară că sunt de ordin empiric.

O1: Experienţa a fost diferită în primul rând pentru că e vorba despre două sortimente diferite, iar în al doilea rând pentru că gramajul e ca de la cer la pământ: de la 5 litri la 250 ml. Asta spune ceva despre produs, gust şi marketingul din jurului lui.

O2: Îndrăznesc să spun două vorbe despre packaging. Sticluţa de la Innocent e mică, simpatică, uşor de transportat. Eticheta e de o simplitate rară, dar povestea ei e bine gândită. Numele iese uşor în evidenţă, la fel şi simbolul. Restul detaliilor sunt scrise "pe spate", alături de statementul brandului.
La Naive, ambalajul este mai prietenos, "misiunea" este mai clară, ideea de natural, făcut cu mâna, vesel, mai bine scoase în evidenţă. Un mare plus şi pentru QR Codes.

O3: Am băut Innocent la Starbucks, iar preţul pentru o sticluţă de 250 ml este de 3 euro. Habar n-am care e adaosul cafenelei, dar chiar şi pentru o ţară ca Germania, preţul este considerat a fi destul de mare. Cel puţin asta mi-au spus oamenii pe care i-am întrebat. În cazul Naive, bănuiesc că s-ar apropia de aceeaşi sumă, în condiţiile în care ar fi vândut în cantităţi similare. Tind să cred că la nivel local, chiar regional, trebuie dat din coate serios. Chiar şi daca va fi distribuit doar în localuri mai acătărea.

Deşi au câteva elemente importante în comun, cele două produse joacă în contexte diferite. Contexte de care depinde succesul lor. Pentru unii e mai uşor, pentru alţii ba. Să le ţinem pumnii celor de la Naive, că doar sunt de-ai noştri! :)

Voi ce părere aveţi despre băuturile cu pricina? Le-aţi testat?

nu vreau să adulmec[.ro] nimic

2011-09-20T14:12:00.005+03:00

Tocmai am primit un mail de la adulmec.ro. Habar n-am despre ce e vorba şi de unde au adresa mea. N-am avut răbdare să răsfoiesc site-ul, dar la prima vedere vă pot spune că e un soi de agregator.
Ofertele "cele mai bune" se găsesc, bineînţeles, doar la ei. Sloganul "Cel mai bun prieten al cumpărătorului" rămâne în acelaşi registru, al superlativelor banale, fade.

Pe lângă faptul că nu sunt interesată deloc de serviciile pe care le oferă, am observat şi greşeli gramaticale, de logică şi sens. Newsletter-ul la care NU m-am înscris mă întâmpină cu mulţumiri că am ales "să mă înscriu", iar la final mă salută cu prietenie. Ha?

Nu ştiu cine e copywriterul care a făcut textul respectiv şi ce a fost în mintea lui, dar mesajul respectiv nu îmi transmite nimic. Dimpotrivă, e derutant.

Poftiţi:

Salutari,

Iti multumim pentru ca te-ai inscris pe cel mai inovativ si cuprinzator agregator de oferte de grup si oferte instant. In curand vei primi un newsletter transmis zilnic care va cuprinde toate ofertele din Iasi.

Si, pentru ca vrem sa facem ca acest mail sa fie cat mai folositor, te rugam sa iti setezi preferintele in legatura cu tipul de oferte pe care vrei sa le primesti accesand linkul de mai jos:

Setari newsletter Iti multumim inca o data ca te-ai inscris pe site-ul nostru, speram sa ai parte de cele mai bune experiente! Asteptam cu interes feedback-ul tau sau intrebarile tale.

Cu prietenie,
Echipa Adulmec.ro

Dacă vreun "adulmec" citeşte articolul acesta, îl rog prieteneşte să uite adresa mea de mail. :)

colectie de episoade din vacanta

2011-09-16T11:03:00.010+03:00

via

In ultima vreme m-am cam potolit cu scrisul pe blog. Am zis ca am tot timpul din lume sa povestesc cum a fost in vacanta. Totusi, mi-am dat seama ca uit multe lucruri pe care le-am trait si ca e mai intelept sa scriu cat experienta inca e proaspata.

Asadar, voi structura toata nebunia in episoade. Habar n-am cate. Un pic de mister ajuta intotdeauna. Oricum toata lumea e innebunita dupa asteptari de felul asta, nu? La fel ca la seriale.

Episodul 1 - Cadouri

Am fost instiintata ca voi primi 3 cadouri prin posta. Primul a venit astazi. Tocmai m-a sunat mama si mi-a zis ca "Ai primit o carte, dar habar n-am de la cine e. Scrisul pare a fi al unui copil de gradinita, dar totusi sunt 5 semnaturi aici. Hai sa ti le zic...". Recunosc ca doar doua prenume au avut ecou in mintea mea somnoroasa: Monica si Andrei.

E vorba de doi dintre oamenii misto de la agentia Spada, de care v-am mai povestit. Mi-au trimis "Exceptionalii", carte trecuta pe lista de lecturi de ceva timp. Gladwell e unul din autorii mei preferati.

Mai mult decat atat, am primiti si biscuiti Oreo. Habar n-am de unde au stiut ca sunt innebunita dupa asa ceva, dar ma bucura gandul ca stiu ce-mi place. Chiar si daca a fost o simpla coincidenta.

Nu-mi ramane decat sa astept si celelalte 2 cadouri. Unul stiu exact ce va fi, dar despre celalalt nu am nici cel mai mic indiciu.

Cat de curand va povestesc si despre experienta Innocent vs Naive. :)

va multumesc!

2011-09-13T21:53:00.004+03:00

Mi-ati facut ziua mai frumoasa si mai senina. In locul in care ma aflu, vremea nu e asa placuta ca in Romania. Ne-am consolat cu 20 de grade si cu cateva raze de soare. Au recuperat oamenii, tortul, cantarile si gandurile bune.

Aproape ca nu am simtit cei 1,672 km. Am primit o gramada de mesaje, telefoane si promisiuni de cadouri trimise prin posta. :) Am spus-o deja, dar simt nevoia sa mai mentionez o data: nimic nu poate fi mai frumos decat sa ai o zi linistita si sa spui "Multumesc" la fiecare 2 minute.

Ce am trait nu va pot povesti. In schimb, va pot scoate la o prajitura in Iasi.

Sper sa ne revedem cu bine! :)

Bonus: obsesia muzicala cea mai proaspata.

alta(fata)

2011-09-12T10:56:00.007+03:00

Dudes, AltIasi.ro e mai frumos ca niciodata. Face 3 ani in toamna, dar nu de asta si-a schimbat gardul de la pravalie. Sunt motive mult mai puternice care au condus la modificarea cu pricina.

Ideea e ca va puteti bucura si mai mult de evenimentele faine despre care scriu prietenii de acolo. Sunt putine sanse sa va scape vreo expozitie noua care va avea loc in targ, vreun film la care va doreati de mult timp sa ajungeti, vreun album care sa va incante auzul.

Bonus: agenda AltIasi, facuta pentru o saptamana intreaga. Ei bine, se pare ca nu le-a scapat nimic din vedere.

Good game si ne mai vedem pe la evenimente cu dichis! :)

noutati de la fata locului

2011-09-08T15:58:00.005+03:00

Scuze. Nu o sa scriu cu diacritice. Mi-ar fi placut, dar cuvintele de 12 litere din germana nu ma ajuta deloc. Nu reusesc sa schimb limba si mi-e si foarte lene. Sunt in vacanta, asa ca cer iertare.

Ce am vazut anul asta si mi-a scapat in ceilalti?

QR Codurile sunt peste tot in zona asta de tara. Adica de land. Adica Hessen.

In aeroportul lor cafeaua e mai ieftina.

S-Bahn-ul ofera conditii de clasa I (aka CFR).

Taxele alea mari de scolarizare, cam de 28,000 de euro, nu-s chiar ce par. Pot fi platite intr-un mod destept.

In brutarie, care e si cafenea si patiserie, gasesti cea mai buna cafea.

Motorul e noul trend. Al doilea e Mini Cooper.

Mijloacele de transport in comun sunt de vis.

Clima te omoara incet, dar sigur. E anapoda rau de tot.

Am baut vin bun si ieftin. Alb, demisec. Cum imi place.

Sunt o gramada de baieti simpatici. Si nu, nu toti sunt blonzi cu ochi albastri.

Regulile de politete sunt (usor) exagerate.

Daca descopar ceva demn de mentionat intr-un articol in National Geographic, promit sa va spun.

*Pravalia online a lui Gapingvoid are o noua fata. Stiati?

jurnal muzical. cine mă ajută?

2011-08-30T09:50:00.008+03:00

via

Vineri, 2 septembrie, la ora 06.00, plec în vacanţă. Da, am fost întrebată de ce acum, când toată lumea se întoarce din concediu. Ei bine, n-am să vă zic. În schimb, am curajul să vă rog să mă ajutaţi.

De fiecare dată când am ştiut că plec spre drumuri mai lungi şi mai late, am avut mp3 player-ul alături de mine. Niciodată n-am ascultat radio mai mult de 5 minute. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că la fel se va întâmpla şi vineri.
Din acest motiv, vă rog să îmi sugeraţi nişte muzici bune pentru călătorii. Poate aveţi obsesii care vă inspiră şi sunteţi suficient de drăguţi încât să le împărtăşiţi. Sau poate sunteţi ferm convinşi că fără o anumită melodie ziua nu mai e la fel de senină.

Mi-ar fi tare simplu să "fur" lista generoasă de pe wall-ul The Office Blues. Nu vreau să fac asta, vreau 1-2 recomandări de la voi, pe care să le pun într-un jurnal muzical. Se poate? :)

p.s. Dacă aveţi un pic de bunăvoinţă, mi le puteţi trimite direct la adresa oana.filip09@yahoo.com

#dordeducă

2011-08-29T18:52:00.009+03:00

Într-o discuţie de pe wall-ul DOR, s-a discutat mult şi aprins despre #dordeducă vs #dordecasă. Concluzia era ştiută cumva dinainte, dar asta nu înseamnă că schimbul de păreri a fost inutil: toţi au avut dreptate în felul lor.
Asta pentru că fiecare îşi ţese singur povestea, în raport cu propria realitate. Nici nu ştiu cât era de bine, de corect, să tragem o concluzia absolută. Cu siguranţă am fi greşit într-o măsură mai mare sau mai mică.

Vă pomenesc despre #dordeducă dintr-o poziţie similară cu cea de atunci, însă cu o nedumerire în plus. N-am să neg că nu mă macină gândul să plec într-o zi şi să vin acasă în alta. Chiar mă gândesc serios şi aproape că m-am hotărât şi care ar fi locul unde m-aş simţi bine.

Una peste alta, am reuşit să pun mâna pe nişte cărţi de beletristică. Răsfoind una dintre ele, am dat peste un fragment care nu prea îmi mai dă pace. Mă ţine ocupată cu tot felul de scenarii, unele de-a dreptul imbecile, altele un pic mai cosmetizate.

Mai jos, cuvintele care îmi răsună în cap:

"Limba. Într-o limbă străină ne pierdem optzeci la sută din personalitate. Ne pierdem capacitatea de a glumi, de a zeflemisi. Atât şi e de ajuns să mă îngrozesc."
[Cine ştie din ce carte e fragmentul?] :)

În timp ce vă gândiţi, ascultaţi [nu pe repeat, ca mine] melodia de mai jos.

wishlist prematur

2011-08-28T10:26:00.007+03:00

E un pic cam devreme pentru asemenea chestiuni, dar am zis că nu strică. Cine ştie cât de mult îşi bat capul oamenii din jurul meu ca să găsească un cado' potrivit? Nu-i aşa, Sim?
Mai bine le fac eu nişte sugestii (subtile?) şi de restul se ocupă singurei, doar sunt majori şi vaccinaţi.

Uite că-s de treabă şi îi ajut cu următorul indiciu. :)

De găsit aici

Orice ar fi, daţi vina pe Gajora. El m-a tentat cu asemenea imagini. Încă a avut curajul să mi le arate direct pe Facebook, de parcă am fi doar noi doi acolo. Ah, câtă naivitate!

leapşă cu date din buletin

2011-08-26T15:22:00.009+03:00

via

Eu nu am niciun fel de părere despre lepşe. Nici bună, nici rea. Nu ştiu dacă să le consider utile sau puerile. Cred totuşi că au ele şi ceva bun, altminteri de ce se mai fac?
Probabil Marius încă nu s-a obişnuit suficient de mult cu berea daneză şi din acest motiv s-a hotărât să îmi ofere următorul task:

Alege romanii de care esti mandru.
Noteaza-le numele si motivul pentru care ii admiri.
Daca esti blogger atunci fa asta pe blog. Daca nu, incepe un nou notes la tine pe Facebook.
Posteaza link-ul catre articolul tau sau spune-mi de lista ta aici. Asa ii pot numara si putem vedea impreuna cand ajungem la 365.
Da vestea mai departe.
Fii cat se poate de mandru de ei!

Acum, cu toată ruşinea, vreau nu vreau, trebuie să dau bătăi cu datele din buletinul românesc. Nu de alta, dar Marius a avut grijă să dea tag pe FB, nu care cumva să evit leapşa.

M-am gândit la următorii 3 oameni, că termenul de personalităţi sau VIP-uri nu prea le şade bine, al căror nume ar trebui să aibă ecou şi la noi. În afară au, ştiu sigur.

În ordine aleatorie:
1. Maria Răducanu - am ascultat-o într-un concert live la Iaşi, i-am cumpărat CD-ul (am reuşit să îl găsesc după fel de fel de eforturi), am citit articole şi interviuri şi de atunci îmi gâdilă constant urechile.

2. Dan Perjovschi - l-am citit acum câţiva ani în Dilema Veche, iar mai nou în ultimul număr DOR. Mi-a trecut prin faţa ochilor şi revista Paspartu, în care i s-a dedicat un articol lung, de câteva pagini sănătoase. Visez să am într-o zi un desen de la el şi de la Gapingvoid. :)

3. Horaţiu Mălăele - cartea "Horaţiu despre Mălăele" mi-a picat în braţe datorită foştilor colegi de apartament. La piesa de teatru "Sunt un orb" de la Bucureşti am ajuns acum 1 an, când am obţinut şi o frumoasă semnătură pe o foaie de agendă.

Iniţiativa a pornit de la Jacqueline, care ne recomandă să spunem cu voce tare care sunt românii de care suntem mândri şi de ce. Eu i-am ales pe cei 3, dar sunt convinsă că opţiunile sunt mult mai generoase de atât.
În conturarea listei onorante, pasez leapşa către Valentina Volcinschi (oricum scrii muuult prea rar), Ligia Adam şi stimabilul Liviu Gajora.

I ♥ ING

2011-08-26T13:32:00.006+03:00

Mi-am făcut card la ING relativ curând. Am primit recomandări de la câteva persoane de încredere şi m-am hotărât să apelez la serviciile lor. Sunt mai mult decât mulţumită de colaborare şi cu siguranţă e singura bancă în care îmi face plăcere să intru.
Meritul e în mare parte al angajatorilor, care se comportă ireproşabil, dar un plus de valoare considerabil este adus şi de modul în care se desfăşoară lucrurile pe acolo.

Tocmai am terminat de vorbit la telefon cu cineva de la "Relaţii Client". E unul din serviciile care până de curând mă enervau, tocmai pentru că nu primeam informaţia de care aveam nevoie. Robotul e atât de enervant, încât te laşi păgubaş.
Ei bine, convorbirea de acum 5 minute a început cu acelaşi robot sâcâitor, dar care a avut o intervenţie de (doar) 1 minut şi jumătate. După momentul respectiv, am stat de vorbă cu o domnişoara (?) foarte simpatică. A înţeles rapid care îmi era nevoia şi mi-a anticipat o întrebare pe care urma să i-o adresez.
Altfel spus, mi-a făcut ziua mai bună. :)

Nu ştiu ce relaţii aveţi voi cu cei de la ING, dar eu chiar sunt foarte mulţumită.
[Ca să fiu sigură că lucrurile sunt clare, ţin să menţionez că articolul nu e plătit, nu mi-a promis nimeni cafele şi eclere.]

map maker

2011-08-25T14:18:00.004+03:00

“What’s the formula for blog posts that will get the greatest number of retweets? Which new product or service will make you the most money? Do you know?

“The truth is that nobody knows for sure what’s going to work. If they did the J.K. Rowlings of this world wouldn’t get rejected by twelve publishers. There is no cast iron guarantee, no secret formula. There is no map to your success.
“This means that you are the map maker. You are responsible for shaping your journey and creating your own success. I know many inspirational entrepreneurs and creative business owners who have done just that and I wanted you to hear some of their stories.

“So today I’m sharing a beautiful book with you that’s been six months in the making.”
— BERNADETTE JIWA

Preluat cap-coadă de la David Airey, de care v-am mai povestit.
[Click pe foto pentru mărire.]

suntem pe val

2011-08-17T14:55:00.006+03:00

Pe val digital
Super genial [...]

Da, la poezii nu mă pricep deloc. Noroc că nu despre asta e vorba în articolul de astăzi. Valul digital are legătură cu organizaţia PRIME Iaşi, în care am stat cu acte în regulă vreo 4 ani. În neregulă, aproape 5.

Avem pagină nou-nouţă şi url grăitor: Asociaţia.PRIME.Iaşi. Am vrut să ne asigurăm cât mai bine că ne veţi găsi uşor şi în mediul online. Aşa cum i se cuvine oricui e la început de dezlegat misterele Facebook-ciene, strângem de zor like-uri. Încercăm să formăm o comunitate care are pasiuni similare sau măcar curiozităţi.
Restul la faţa locului, că doar nu o să vă spun chiar tot.

N.B. Şi team ADventure are tot ce îi trebe'.

Good game, dudes!

e prima oară când...

2011-08-15T11:43:00.008+03:00

Am fost nevoită să rămân toată vara în Iaşi. Nu e (musai) ceva rău, dar obişnuinţa nu răsare peste noapte. Nu mi-a fost prea uşor să mă împac cu gândul că va trebui să stau 12 luni în acelaşi oraş. 9 dintre ele le petrec de vreo 4 ani în Iaşi, dar restul de 3 plecam acasă cu cel mai mare drag din lume.

Ei bine, am rezistat, doar nu credeaţi că o astfel de experienţă te omoară. Ce-i drept, m-au motivat multe lucruri, dintre care jobul, ieşirile la tenis de câmp, serile petrecute la teatrul de cafenea, plimbările cu prietenii din PRIME Iaşi sunt cel cele mai importante.

Toată nebunia asta va fi răsplătită de vineri, când plec în vacanţă. Aştept cu nerăbdare să fug un pic şi să revin mai senină. Vacanţele m-au inspirat întotdeauna, indiferent de locul în care am fost. Sunt un prilej grozav de explorare a unor lumi mai mult mai puţin diferite. Ajută foarte mult şi la leneveală. Te face mai sănătos, cum ar zice unii.

De vreo 2 zile am în cap citatul "Life's a journey not a destination". [Ralph Waldo Emerson]. Se potriveşte tare bine cu ce mă aşteaptă. La fel şi melodia de mai jos. :)

[...]

2011-08-12T15:54:00.004+03:00

Asta-i tot. Weekend frumos!

îi cunoaşteţi?

2011-08-11T13:16:00.005+03:00

Din categoria "m-am dumirit cum stă treaba cu ăştia", vreau să ştiu care este părerea voastră despre câteva bagatele. Toate au legătură cu un cârd de oameni pe care probabil i-aţi mai întâlnit, aşa că răspunsurile vor fi uşor de găsit.

Freelancingul, cel mai cool tatuaj

Din online până în offline-ul, de la uşa blocului şi până dincolo de graniţe, există un soi de lume a freelancerilor. Ei sunt ăia tari, care îşi permit să lucreze de acasă, fără să se schimbe de pijamale şi gata să ia pauză ori de câte ori simt nevoia. Au probleme de rezolvat doar la final de proiect, când trebuie să semneze câteva acte şi să îşi updateze portofoliul.
Ei bine, nu-i chiar aşa.
Recomandare: Nu încerca să urli în toată lumea că eşti freelancer dacă n-ai făcut niciodată chestia asta pe bune. Adică pentru clienţi reali, cu DL-uri reale, cu rezultate, cu bani şi alte cele. Simplul fapt că ai scris peste tot că eşti "freelancer" nu e de ajuns.

Din blog în site

Am tot citit argumente bune şi foarte bune legate de cât de profesionist e să ai domeniu. Le ştiţi şi voi, aşa că trec mai departe.
Recomandare: Bon, acum, că tot ţi-ai cumpărat, iar numele + prenumele tău sunt legate într-o relaţie de dragoste eternă cu ajutorul extensiei .ro, încearcă să te şi ocupi de el. Ai grijă de prăvălie, scrie lucruri pe care cel puţin le filtrezi, dacă nu chiar le gândeşti de la cap la coadă. Altminteri, puteai să stai liniştit cu wordpress-ul sau blogspot-ul că te trezeai dimineaţa la fel de fericit.

Alo, sunteţi cumva consultant?

Investeşte vreo 10 ani într-un domeniu în care te pricepi, fii ăla bun de care vorbeşte lumea, încearcă să te asiguri că eşti asociat cu cine/ce îţi doreşti şi după poţi să dai bold peste tot la cuvântul "consultant". Până atunci s-ar putea să fii sfetnic şi nimic mai mult.

Una peste alta, asigură-te, măcar din când în când, că nu o iei pe ulei. Nu de alta, dar s-ar putea să te loveşti rău de tot şi să nu mai pleci în vacanţă. Bănuiesc că nu ţi-ai dori aşa ceva. :)

N.B. Bagatelele de mai sus nu reprezintă vreo frustrare ascunsă într-un buzunar. Şi nici nu sunt într-o perioadă în care îmi merge prost. Am vrut să scriu chestiile astea de ceva vreme, însă abia acum am reuşit. Ca să vezi!

îndemnul de la începutul săptămânii

2011-08-08T14:16:00.006+03:00

Citatul l-am găsit pe site-ul lui David Airey, pe care l-am mai recomandat şi altă dată. Cuvintele lui Gerard Huerta mi-au amintit de cartea "Pe spatele şerveţelului" [Dan Roam], pe care am primit-o cadou de la Ducu. :)

E genul de lectură care îţi dovedeşte că poţi să faci lucruri pe care le credeai aberante. Eu am stat cu un creion şi cu o foaie lângă mine aproape până la ultimele pagini. O recomand cu mare drag oricui citeşte ca să înţeleagă, să digere, să experimenteze. Cei care văd în lectură un maraton şi nimic mai mult s-ar plictisi.

Să vă fie de bine!

insight-uri de la spada [agenţia, nu arma]

2011-08-05T18:22:00.004+03:00

Era să încep cu "pierd destul de multă vreme pe net...", dar mi-am dat seama că nu aş fi cinstită. Timpul respectiv nu e pierdut de nicio culoare. Dimpotrivă, e preţuit, valorificat, numiţi-l cum credeţi că vă şade mai bine. Cam tot ce îmi sare în ochi pe www e legat de domeniile care mă interesează în mod direct: copy, social media, PR, advertising.

De o bună bucată de timp, n-aş îndrăzni să spun că de la începuturi, citesc constant blogul agenţiei Spada. Probabil aţi auzit de ea, iar pentru cei cărora numele încă nu are niciun ecou, puteţi citi mai multe chiar la ei în prăvălie.

De multe ori ajung acolo de pe blogul lui Andrei Roşca, cel care a dat drumul la toată povestea cu agenţia&CO. Scrie într-un mare fel, încât reuşeşte să mă motiveaze şi mă inspire. Asta fără să simt că articolele lui îmi transmit tot soiul de sfaturi şi chestiuni "americăneşti".

Revenind la Spada, ultima chestie care mi-a plăcut mult de tot e legată de oamenii care lucrează acolo. Apreciez mult că echipa nu este descrisă doar la nivel colectiv, prin intermediul termenului cu pricina. Nu, de pe blogul lor poţi afla cu ce se ocupă Cristi, Raluca sau Monica. Oameni pe care nu i-am văzut niciodată, dar care îmi dau senzaţia că ştiu cam ce le place or ba.
E o metodă de selfpromo foarte bună, în condiţiile în care tuturor le place să afle cine e în spatele rândurilor şi implicit al campaniilor.

Au şi un citat în care cred cu tărie şi pe care îl consider cumva reprezentativ în mai toate contextele: „You are the average of the five people you spend the most time with”.

Felicitări şi să aveţi zile senine în agenţie şi în afara ei! :)

început de lună

2011-08-01T14:27:00.003+03:00

1 august. A început bine şi sper că nu se răzgândeşte pe parcurs. O fi din cauza gândului că (s-ar putea să) plec în vacanţă? Eh, de parcă ar mai conta. Să mă ţină cât mai mult şi să am spor. Lucruri pe care vi le doresc şi vouă de altfel. :)

"It's more than a feeling"

one year to go

2011-07-29T12:32:00.003+03:00

Londra se pregăteşte de zor pentru Jocurile Olimpice din 2012. O face atât de bine, încât a pus la cale o (pre) campanie de toată frumuseţea. E mai mult decât un teaser isteţ. E un pretext bun pentru selfpromo, de care organizatorii ştiu să profite din plin.

The excitement is building! Can you believe that we're now less than one year away from the start of the 2012 Olympic Games? London has already started the final countdown with "One year to go" celebrations throughout the city. (The Games will begin July 27, 2012.) According to CNN, "14,700 competitors from 205 nations across the globe will take part in the opening ceremony." via

Unii chiar ştiu să facă PR, nu-i aşa?

quote on art

2011-07-28T17:10:00.003+03:00

A spus-o Pablo. Pablo Picasso.

ce presupune o provocare?

2011-07-26T19:09:00.007+03:00

De o bună bucată de timp, simt că iau parte la tot mai multe provocări. La unele am fost întrebată dacă vreau să particip, la altele m-am implicat direct, fără prea mult tam-tam. Din ambele situaţii am avut mereu de câştigat, iar de atunci încep să mă gândesc serios că îmi place să trăiesc povestea asta.

Pentru mine, provocarea este echivalentă cu ieşirea din zona de confort. Depăşirea liniei autoimpuse şi trecerea spre dezvoltare. La asta duc toate acţiunile la care luăm parte, nu? Indiferent de chipul şi asemănarea ei, provocarea are şi un rol educativ, numai bun de valorificat.

În DEX, a provoca are o grămadă de sensuri, printre care şi 1. v. instigare. 2. v. asmuțire. 3. sfidare, sfruntare. În Oxford Dictionaries, înţelesul care predomină în explicaţii este cel de task or situation that tests someone's abilities.
Empatizez mai mult cu a doua variantă. Cel puţin asta simt că experimentez în ultima vreme. E un sentiment plăcut, care mă îndeamnă să văd un pic mai departe decât am făcut-o (poate) ieri.

Imaginea de mai sus este din "Le scaphandre et le papillon", unul din filmele mele preferate. Tot de acolo este şi citatul acesta: "Hold fast to the human inside of you, and you'll survive".

Voi cum vă raportaţi la provocări?

ziua de luni poate fi chiar frumoasă

2011-07-25T12:59:00.008+03:00

Mai ales atunci când te pregăteşti pentru ea de duminică. Ieri seară am dat de imaginea de mai jos. Luaţi şi urmăriţi desenul până la capăt, altminteri veţi rămâne cu jumătate de informaţie. Plus că va fi jumătatea proastă.

via

Eh, asta da creativitate, nu-i aşa? Eu îl ţin minte pe proful de desen din generală, care ne învăţa să desenăm pisici. Totul începea de la litera "s scrisă mic, de mână". De restul vă ocupaţi voi. :)

nuanţe de verde

2011-07-24T21:06:00.007+03:00

Am plecat pentru 2 zile din Iaşi. Când ne-am urcat în maşină nu ştiam încotro vom apuca. Ne-am dumirit pe parcurs ce înaintam spre Câmpulung Moldovenesc. Aproape de Sadova am ştiut că acolo vom rămâne.

Ne-au convins multe lucruri, dar cel mai mult nuanţele de verde de pe câmp, din copaci, din pădure, din curţile oamenilor. Mirosul de fân, casele îngrijite şi podurile care solicită lecţii de echilibristică ne-au determinat să nu plecăm.

Timpul chiar trece altfel în zona respectivă. Aerul rece te conduce uşor la culcare înaine de miezul nopţii. Cât despre oameni, numai cuvinte de laudă. Gătesc grozav şi îţi dau senzaţia că nimic nu îi grăbeşte.

Te relaxezi chiar şi dacă stai doar pentru câteva ore. Te împaci cu tine, îţi zâmbeşti mai sincer şi te gândeşti o dată în plus dacă faci ce-ţi place sau încă mai ai de lucrat până să ajungi acolo.

Dacă încă nu aţi fost la Sadova, Pojorâta şi tot ce mai ţine de frumuseţea din regiunea de care povestesc, vă îndemn să mergeţi. E un loc care merită să ajungă pe toate hărţile turistice #dinRomânia. :)

caut (cu lupa) un designer bun

2011-07-22T17:57:00.006+03:00

Mi s-a pus pata să îmi fac portofoliu. Nu e un moft, vă asigur. Cum ar zice vânzătoarea de la chioşcul de la colţul blocului: "Asta se cere, dom'le". Ca să nu mai zic că politically correct e ca acesta să fie disponibil şi online. Să te găsească uşor ăla de e interesat să colaboreze cu tine.

În cazul de faţă, e vorba despre un portofoliu de content writing şi copywriting. Asta fac şi în zona asta mi-ar plăcea să mă mai învârt. Cel puţin încă o perioadă, în care să îmi exersez condeiul cât de mult se poate.

Am întrebat deja pe Facebook, unde am găsit şi câţiva oameni interesaţi. Am zis să scriu şi aici, că, cine ştie? O fi vreun rătăcit care nu a văzut mesajul de acolo şi poate vrea să se bage în aşa ceva.

Nu urmează o listă lungă şi complicată cu cerinţe, că doar nu ofer un job la cine ştie ce instituţie. Vreau 3 lucruri şi numai 3:
1. Să îşi termine treaba până pe 10 august
2. Să nu fie căpos din cale-afară
3. Să nu renunţe după primul draft refuzat

Ca să mă covingeţi puteţi apela la orice: prăjituri, link-uri cu portofolii geniale pe care le-aţi mai făcut, schimb de colaborări. Adică voi îmi faceţi designul, eu vă fac altceva. Prin altceva, vă rog să înţelegeţi doar lucruri ortodoxe.

Mi-ar prinde bine ca toată nebunia asta să se întâmple până luni seara, 25 iulie. Sunt plecată din Iaşi în weekend, aşa că la început de săptămână aş vrea să ştiu cu cine bat palma.

Mulţumiri (până acum) lui Iulian, Ducu şi Oana! :)

via @david airey

2011-07-21T14:27:00.003+03:00

Alles klar? [cum ar zice neamţul]

cine a auzit de noma bar?

2011-07-20T17:14:00.010+03:00

Răspuns simplu: cine mai trage câte un ochi din când în când pe Fubiz.net.

Răspuns real: puţini.

Mă încadrez în prima categoria. Abia am aflat cine este Noma Bar. Nu ştiu dacă e târziu sau devreme. O să mă hotărăsc în momentul în care îmi dau seama cam ce am pierdut. Bine măcar că nu a trecut pe lângă mine şi "Cut it Out", cea mai nouă expoziţie a artistului israelian.

"For this year’s London Design Festival, Outline Editions has invited the ingenious and award winning graphic artist Noma Bar to create a one-man show, the centrepiece of which will be his brand new installation, Cut It Out. Cut It Out is an interactive sculpture which allows viewers to create their own prints.

Based on a manual embosser, this bespoke, large-scale punching machine/sculpture will cut out exclusive Noma Bar designs with the remaining negative space forming an image.
The gallery visitor can take a piece of paper, choose from a variety of designs, and manually feed the paper into the machine, creating their own cut out print that will be signed and numbered by Noma Bar as part of a limited edition series. The prints and cut outs will range in price from £10 to £300.

With bold colours, shapes and pared-down iconography, Bar can capture the spirit of a person or the heart of an issue with arresting clarity and humour." via Outline Editions

Şi două vorbe despre backgroundul lui Noma Bar:

Noma Bar was born in Israel in 1973 and graduated from Bezalel Academy of Art & Design in 2000. He moved to London in 2001 but it was It was during the first Gulf War that Bar developed his trademark combination of caricature and pictograms: while staying with his family in a shelter in Israel he sketched the likeness of Saddam Hussein around a graphic symbol for radioactivity that he found in a newspaper.

Since then Bar has published over 1000 illustrations for magazines and books worldwide, including upwards of 60 front covers. His clients include The Economist, Wallpaper*, The New York Times, The Guardian, GQ, Esquire, IBM, Sony, The V&A and more. He has also released two books of his work, ‘Guess Who – The Many Faces of Noma Bar’ and ‘Negative Space’, to widespread critical acclaim. via Outiline Editions

Am ales printul care mi-a plăcut cel mai mult din toată colecţia.

cauţi o relaţie?

2011-07-19T15:49:00.009+03:00

Cu mai mulţi oameni. E musai să vrei aşa. Toţi sunt mişto. Înveţi de la ei o grămadă de lucruri. Te fac să râzi, au glume bune şi ştiu să se distreze şi să facă treabă sănătoasă. Sunt nişte experţi, ce să mai tura vura?

Nu e nimic în neregulă cu tine dacă deja vrei să afli mai multe. Cine n-ar vrea să înceapă o relaţie serioasă? Come on, nu fiţi ruşinoşi. Nu e cazul.

Mai ales când e vorba despre BORŢUN•OLTEANU. E agenţia la care aş pleca cu următorul tren, dacă n-ar trebui să fiu în Iaşi. O recomand oricui vrea să experimenteze, să priceapă ce e cu PR-ul şi să se dezvolte.
Ideile geniale nu îţi pică în faţă cât e ziua de lungă. În schimb, fii deştept şi aplică pentru unul din cele 2 joburi scoase la bătaie. Ăştia chiar n-au glumit când au spus la începuturi că vor să cucerească lumea. Doar nu degeaba au scris pe cărţile de vizită "Independence is beautiful.":)

Dacă pricepi cât de cât şi ce-i cu infographicul ăsta de mai jos şi te mai şi tentează să îţi baţi capul cu astfel de minuni, apucă-te de redactat scrisoarea de intenţie.

via

Fingers crossed!

sunt o naivă

2011-07-17T12:53:00.011+03:00

Eh, ăsta da titlu, nu-i aşa? Zici că urmează o mare confesiune, la care încă nu eşti sigur dacă vrei să asişti. Doar nu ai chef ca într-o duminică aşa frumoasă ca asta să stai să citeşti cine ştie ce baliverne.

Mes amis, puteţi arunca liniştiţi un ochi în continuare. Urmează un cu totul altfel de articol. Nici măcar nu e vorba despre mine, ci despre Cel Vesel. Cum, încă n-aţi auzit de el? Dar de Fructe Naive? Mă gândesc că a ajuns deja pe la urechile voastre. La mine a ajuns chiar şi-n frigider, unde se răcoreşte în tihnă.

Am câştigat o cutie de 5l de suc natural 100%. Nu de care tot auziţi pe la televizor. Ăsta de care vă povestesc e cu totul altceva. Făcut numai şi numai din mere româneşti, crescute cu grijă în livezile de la noi din ţară, proaspăt din cale afară şi gustos de nu te poţi opri din băut, sucul din fructe naive îţi înseninează ziua de la un capăt la altul.

Te înviorează şi îţi dă energie cât cuprinde. Atât de mult, încât te poţi apuca de jucat rugby. Mingea din fotografia de mai jos e din 2007, când, nu mai ştiu din ce motiv, am primit-o cado'. :)

Aşadar, luaţi de încercaţi sucul de care vă spun. Iar de nu vă place, daţi un semn şi mă revanşez eu cumva.

[Eu am câştigat sucul la un concurs pe pagina de Facebook a naivilor, la care vă recomand să daţi LIKE cât mai repejor.]

despre şcoli. studiu de caz.

2011-07-15T13:23:00.007+03:00

Îmi dau silinţa să nu fiu foarte răutăcioasă în rândurile ce urmează. De felul meu sunt mai optimistă, aşa că m-am obişnuit cu ideea că lucrurile trebuie digerate în timp. Totuşi, când i-am arătat Simonei un site, reacţia ei a fost similară cu a mea.

Despre ce e vorba?

Am găsit o şcoală din State la care mi-ar plăcea să ajung. Nu o voi face, sunt convinsă. Totuşi, e un model de studiat. Atât acasă, cât şi în şcoli. Eventual în alea în care mai stăm câţiva ani.

VCU Brandcenter e numele locului după care mai oftez din când în când. E un soi de şcoală, nu ştiu dacă e colegiu, universitate sau doar ceva mişto, la care aspiră o grămadă de oameni.

De ce e aşa de tare?

Păi sunt o grămadă de motive, însă le voi scrie aici doar pe alea care mi-au sărit imediat în ochi:

#1 Structura de "Graduate Program" şi "Executive Education". Primul program conţine specializări ca: Art Direction, Copywriting, Communications Strategy, Creative Brand Management, în timp ce al doilea e cel puţin la fel de tentant, cu ale lui: Digital Production, Account Planning&CO.

2# Profesorii şi prezentarea lor. Nu există o descriere care să înceapă cu maldărul de cărţi pe care le-a publicat unul sau altul. Toate au în vizor experienţa pe care au acumulat-o lucrând în domeniu:

"Kelly O’Keefe has been a marketing innovator for over 20 years. Prior to becoming a professor and

managing director of the VCU Brandcenter, Kelly led O’Keefe Marketing, a pioneer in digital marketing and branding."

#3 Studenţii, cu tot ce presupun ei. Dacă le-aţi vedea portofoliile aţi plânge în pumni. Mă rog, să nu exagerăm. Dar i-aţi aprecia pe bune, vă asigur de asta.

Exemplul lui Allyson Otis e suficient de grăitor. Îl puteţi răsfoi şi voi aici.

#4 Butonul "Work". Dacă aveţi curiozitatea să daţi click, veţi descoperi tot felul de proiecte puse la cale de oamenii de la VCU Brandcenter. Toate-s demne de analizat.

#5 Site-ul ca instrument de comunicare şi selfpromo. Te ţine acolo, îţi oferă toate informaţiile de care ai nevoie, e friendly, e colorat, e plin de persoane care de care mai captivante. E ce-ar trebui să fie şi un pic mai mult de atât.

N-am să spun că vai, suntem de-a dreptul nepăsători şi site-urile universităţilor din RO sunt cel puţin superficiale. Dar nici n-am să urlu în gura mare că şi noi suntem la fel de buni ca ei la nivel de prezentare a unei oferte academice.

Aşadar, cui i-ar plăcea să ajungă la VCU Brandcenter?

chiar de luni

2011-07-11T13:53:00.005+03:00

Simt nevoia unei vacanţe. Teoretic am una. Practic, mai puţin. Zilele libere sunt la îndemâna mea, însă degeaba. Îmi doresc să plec. Să ies din Iaşi, dar nu spre Fălticeni. Fălticeni rămâne un oraş mic şi frumos, de care voi rămâne mereu legată. Fălticeni e acasă.

De curând, mi-am dat seama că e prima vacanţă în care nu am cine ştie ce planuri. Lucru nu tocmai comod, trebuie să recunosc. De aceea, vreau să plec măcar o săptămână pe undeva. Sper să nu rămân doar cu gândul în buzunar.

Până se mai limpezesc apele, iar aerul devine din nou respirabil, mă bucur de Gapingvoid. Astăzi, desenul de mai jos chiar mi se potriveşte.

numai şi numai din mere

2011-07-09T17:33:00.005+03:00

Ieri am aflat că am câştigat un premiu. De 5 litri. Yeeey! E vorba de o cutie de suc natural din cale-afară. Nu s-a mai pomenit aşa ceva până acum. E făcut din mere româneşti, culese cu grijă.

Cine ghiceşte despre ce e vorba primeşte un pahar bun de suc. Cine dă şi LIKE la pagina respectivă de Facebook are şansa să bea pe săturate.

Cin' să fie? Cin' să fie?

Cât vă gândiţi, ascultaţi melodia de mai jos. Poate ajută. :)

[Melodia o ştiu de la Adriana Gaftoniuc, bună prietenă şi parteneră de training.]

herghelia dumbrava, poveste cu final liber

2011-07-08T10:18:00.005+03:00

Ieri am descoperit unul din locurile alea mişto, de care prea puţini au habar. Herghelia Dumbrava, cunoscută şi sub denumirea de "Herghelia Măriei Sale" e un obiectiv demn de menţionat în excursiile #dinRomânia. Merită pus pe orice hartă turistică şi promovat ca atare.

Mi-aş fi dorit să spun că am găsit singură zona asta superbă, însă nu e aşa. Andreea Marc de la Icar Tours m-a invitat la o degustare de vinuri de Bucium, împreună cu alţi oameni faini din Iaşi. Pe lângă cele 4 soiuri de vin,

unul de şampanie şi două de tărie, au participat la activităţi dintre cele mai relaxante. Apropo de vinuri, mi s-a confirmat ce ştiam deja: că voi rămâne o iubitoare de vinuri demidulci şi demiseci. Fetească Regală e de departe preferata mea.

Demonstraţia celor 4 puşti îndrăgostiţi de echitaţie a fost momentul meu preferat. Nici plimbarea cu trăsura nu a fost mai prejos, chiar dacă aveam senzaţia că e posibil să zbor din ea în orice clipă. Bineînţeles, entuziasmul lui Ilie Ciomaga, vinificator la Cramele Buciumului e de-a dreptul molipsitor. A reuşit să ne educe simţurile şi răbdarea pe care trebuie să o avem pentru un vin, astfel încât experienţa să fie pe măsură.

De liniştea şi pacea de pe chipul oamenilor de

acolo nici nu ştiu dacă mai are sens să vă povestesc. N-as putea reda niciodată seninătatea din ochii lor. Vorbesc cu atâta patos de ce se întâmplă la herghelia de armăsari, de antrenamentele pe care le fac, de copiii care i-au vizitat în cadrul taberelor, încât tot ce îţi rămâne de făcut e să îi admiri şi să te bucuri că i-ai cunoscut.

Cele 6 ore petrecute la Herghelia Dumbrava au reuşit să mă scoată dintr-o stare de moleşeală generală şi să îmi dea energia de care aveam nevoie. E un loc pe care vi-l recomand călduros şi de care puteţi profita la orice sfârşit de săptămână, dar nu numai. Veţi întâlni oameni buni în adevăratul sens al cuvântului, cum poate nu aţi avut şansa până acum.

Pe curând! :)

***

Nu mă pot abţine să vă spun ce m-a durut în toată experienţa de ieri. În timp ce lumea se aventura bucuroasă pe şa, uitând aproape să respire, eu am stat de vorbă cu Damian şi Costeluş.

Primul face echitaţie de 1 an, în timp ce al doilea are vreo 10 la activ. Amândoi vorbesc relaxat despre concursurile la care au participat sau despre antrenamentele pe care le fac în fiecare zi, inclusiv în weekend.

Mi-au povestit senini de momentele în care au fost aruncaţi de pe cai, de echipamentele scumpe pe care trebuie să şi le cumpere, de campionii naţionali care au plecat de la herghelie, de faptul că nu plătesc niciun leu pentru antrenamente.

În clipa în care mi-au spus că anul ăsta e prima oară când nu mai participă la competiţii la ei acasă, m-am întristat. Herghelia Dumbrava nu are niciun sponsor şi automat nici fonduri să organizeze un astfel de concurs. Pe echipamente nu apare sigla nimănui, cel mult un petic cusut cu grijă. Bani pentru cizme noi sau alte asemenea nu există.

Mi-e frică de un angajament măreţ pe care aş putea să îl iau asupra mea, însă mi-ar plăcea să îi ajutăm pe cei 4 copii de la Herghelia Dumbrava. Sunt peste 70 de cai de care personalul trebuie să aibă grijă, iar costurile sunt destul de ridicate.

Ce ziceţi? Îi ajutăm să revină pe teren şi să sară peste obstacole?

Mai multe fotografii găsiţi pe Facebook, unde am creat un album intitulat "Herghelia Dumbrava".

cum poţi salva o viaţă

2011-07-03T10:52:00.008+03:00

Vă spun din capul locului că sunt implicată în campania "Stop Malaria", derulată de reprezentanţa UNICEF din România. Lucrez împreună cu doi oameni foarte faini: Ligia Adam şi Cristi Ignat. Amândoi au o grămadă de experienţă şi sunt numai buni de mentori când vine vorba despre astfel de proiecte.

Dacă ar fi să reduc toată povestea, aş spune că esenţa iniţiativei "Stop Malaria" e să ne arate cât e de uşor să salvezi o viaţă. Nu e nevoie de eforturi deosebite, de puteri supranaturale, de soluţii complexe, care necesită cine ştie ce resurse.
Oricât de banal ar suna, e vorba de un pic de voinţă şi de simţ civic. Nimic mai mult. Asta pentru că în Africa Sub-sahariană, o dată la 30 de secunde cineva moare din cauza malariei. Nici nu apuci bine să te gândeşti cât de cumplită este situaţia şi deja a mai avut loc un deces. Ce-i drept, în 30 de secunde nu poţi face prea multe.

Cam de ce sumă credeţi că este nevoie pentru a ajuta populaţia de acolo?
Aş putea să pariez că aveţi în minte cifre mari şi foarte mari. Ei bine, este vorba de doar 7,5$. Acesta este preţul unei plase de ţânţari care îi poate feri pe oamenii din Africa de malarie.
Dacă v-aţi gândi la cei 2,000 de copii care mor zilnic din această cauză, aţi înţelege că timpul este o adevărată ameninţare pentru ei. De asta e atât de important ca lucrurile să se desfăşoare cu rapiditate şi donaţiile să se concretizeze.

Momentan, o parte din echipa UNICEF este plecată în Cacuaco. Şi-a făcut curaj să vadă ce se întâmplă acolo şi să dea o mână de ajutor la centrul medical. Fotografii de la faţa locului găsiţi pe pagina de Facebook "Susţine UNICEF", iar între timp puteţi citi poveşti impresionante pe site-ul campaniei.

***
Mă bucur mult de tot că fac parte din campanie şi că am şansa să fiu cu un pas mai aproape de oameni senini. Ei încă ştiu să lupte nu doar pentru binele propriu, ci (mai ales) pentru al celorlalţi.

e în regulă să renunţi

2011-06-30T21:25:00.010+03:00

Îmi place să cred că sunt suficient de întreagă la cap încât să îmi dau seama când e mai bine să renunţ. La un proiect, la o idee, la un argument, la o prietenie. Grosso modo, cam la orice cu care consider că nu mă mai identific. Mai cred, cu tărie de data aceasta, că e în regulă şi că lucrurile pot continua cât se poate de normal. Că există înţelegere şi maturitate, atât de-o parte, cât şi de cealaltă.

Scriam zilele trecute pe Facebook că în ciuda ataşamentului şi a investiţiei, indiferent de care vorbim, uneori pur şi simplu e mai înţelept să găseşti un final fericit pentru o poveste. Să rămâi cu amintirea lucrului bine făcut, de care îţi era drag să te ocupi şi pentru care te trezeai mai devreme sau te culcai mai târziu. În funcţie de situaţie, biensur.

Astăzi, eu am decis să renunţ la proiectul AltIaşi.ro. După aproape doi ani, mi-am dat seama (sau mi s-a confirmat) faptul că nu mă mai văd implicată în această publicaţie online. Am început în 2009 ca editor la categoria "Film", pasiune descoperită în cadrul cronicilor pe care le scriam pe Filmic şi am continuat din 2010 cu tot ce ţine de PR.
Aşa cum i-am spus şi lui Ducu, omul de la care a plecat toată nebunia asta frumoasă, încep să cred că mi-am găsit bucăţica de puzzle care mi se potriveşte şi asupra căreia vreau să îmi îndrept toată atenţia.

E un sentiment cu care trăiesc liniştită şi care a intervenit la momentul potrivit. Am încredere în decizia pe care am luat-o şi sunt absolut convinsă că noul PR va face o treabă cum nu se poate mai bună.

Mă bucur mult că am putut lua parte la lumea cu dichis pe care AltIaşi a redescoperit-o pas cu pas şi care mi-a înseninat de multe ori zilele. Am cunoscut oameni frumoşi şi deschişi la minte, am participat la evenimente foarte tari, am analizat campanii făcute de studenţi pentru proiect, am mâncat ciocolată la şedinţe şi am petrecut de zor la împlinirea celor 2 ani de activitate.

În loc de o concluzie, o să redau câteva cuvinte din trei articole pe care le-am citit chiar în seara asta şi care conturează foarte bine starea în care mă aflu. :)

Ca om, pot incerca sa ii inteleg, pot sa nu ii etichetez, ba chiar pot sa fiu prieten cu unii dintre ei. Dar nu imi cereti sa lucrez cu ei, ca n-o voi face. In aroganta-mi, traiesc cu impresia ca as pierde timp pretios facand asta. Viata (fie ea si profesionala) e prea scurta. via

Cred ca oricine ar trebui sa schimbe lucrurile atunci cand simte ca poate inchide un cerc perfect, fara a permite bucle nesfarsite in viata lor. via

Pierdusem abilitatea de a fi perfect, o castigasem pe cea de a fi fericit. via

cum e când îţi schimbi casa

2011-06-24T20:35:00.005+03:00

Să ne stabilim din start poziţia. Suntem chiriaşi, împăcaţi oarecum cu ideea că vom rămâne mult timp în breasla asta. Am stat 4 ani într-o zonă bună, cu un parc mare în faţa blocului, cu un câine (Lupi, pentru cunoscători) gras şi blând, cu o pisică roşcată şi vecini liniştiţi, la locul lor.
Nu am avut probleme cu apa, gazul, întreţinerea şi alte chestiuni de astea gospodăreşti. Într-un cuvânt, ne-a fost bine.

Astăzi, apartamentul de la parter (aspect destul de neplăcut) e scos la vânzare. Ba mai mult, e gata să fie locuit de proprietar. Cât pe ce era să scriu noul proprietar. Ar fi fost greşit. Noi am fost chiriaşi.
În camere a mai rămas niscaiva mobilier şi alte lucruri nesemnificative. Deşi e aproape gol, apartamentul ăsta e doldora de amintiri. Imaginaţi-vă Wikipedia listată şi o să înţelegeţi cam cât de multe sunt. Fiecare bucăţică are o poveste, e ca o piesă dintr-un mare puzzle, completat în 3.

Mâine plec de aici. Nu prea departe, doar la o staţie distanţă. Apartamentul în care mă mut e la etajul 4. Ca să vezi diferenţă de nivel. La propriu.
Oamenii cu care voi locui nu mai sunt aceeaşi şi cu siguranţă nu pot să prevăd ce mă aşteaptă. Ştiu doar că o să fie bine, indiferent ce presupune binele acesta care se plimbă de vreo câteva zile prin mintea mea.

Cu ocazia asta, în curând o să vă arăt poze cu parcuri pline de copii. Alea cu Lupi vor rămâne doar în telefonul meu. El încă nu ştie că plecăm. Să vezi atunci supărare!

ăştia suntem

2011-06-19T12:06:00.003+03:00

V-am zis de nenumărate ori că organizaţie ca PRIME Iaşi nu mai există în lumea întreagă. Sper că între timp aţi ajuns să daţi crezare spuselor mele. Cei din fotografia de mai sus sunt convinşi că ONG mai mişto ca ăsta nu se găseşte. Cel puţin nu la tot pasul.

Or fi şi alţii care pretind că-s "cei mai", dar la noi deja e o certitudine. Şi da, (poate) sună arogant. Eu aş zice mai degrabă că sună îndrăzneţ. Până la urmă, asta ne caracterizează: curajul. De a organiza evenimente care mai de care, de a face lucrurile mai bune, de a dezvolta piaţa, de a trezi agenţiile, de a construi, de a ...

Colajul a fost realizat de Diana Ciobanu, a cărei răbdare nu ştiu dacă o voi înţelege vreodată. Între timp, o admir. :)

Cele bune!

ultima carte

2011-06-16T20:11:00.009+03:00

Au trecut mai puţin de 10 minute de când am terminat-o de citit. Aşa cum am spus şi pe FB, provocarea mi-a fost ridicată la fileu de Mihaela Axinte. Mi-a povestit de ceva vreme de lectura cu pricina, iar acum 2 zile a venit la mine cu cartea în geantă.

Am citit în prima seară mai bine de un sfert. Între timp, m-am gândit cum să fac să mai amân puţin lucrurile de care trebuia să le fac. Da, cartea ocupa deja primul loc în lista de priorităţi. După ce o veţi avea în braţe, o să înţelegeţi de ce spun asta.

Faptul că s-a nimerit să pun mână pe romanul acesta într-un moment alambicat pe care îl trăiesc nu e o coincidenţă. Mă rog, eu nu mai cred în astfel de întâmplări. Pur şi simpu îmi place să mă bucur de senzaţia că unele cărţi ajung lângă tine atunci când trebuie. Nu pentru că te identifici cu vreun personaj, că ai trăit situaţii similare cu ale lor sau că empatizezi cu perspectiva narativă a autorului. E pur şi simplu o legătură între cititor şi carte, doar de ei ştiută.

Sunt absolut convinsă că vi s-a întâmplat şi vouă. Că aveţi cărţi şi autori preferaţi, că faceţi recomandări de acest fel şi chip. Credeţi atât de mult, (am trăit şi astăzi acest sentiment), în puterea unei poveşti, încât doriţi să o împărtăşiţi cu lumea întreagă. Simţiţi că asta vă face bine, că e de datoria voastră să procedaţi aşa şi că, într-un mod ciudat, leagă oameni cât se poate de diferiţi.

Pe lângă faptul că e şi o lecţie de istorie despre care poate nu s-a scris atât cât ar fi meritat subiectul, cartea se individualizează prin profunzimea personajelor. Maniera în care sunt descrise, portretul conturat cu fiecare pagină, tăria de caracter a unora şi laşitatea altora, te ajută să transformi rândurile în imagini, imaginile în cadre, iar cadrele în scene. Citeşti şi vezi un film în acelaşi timp. Cu senzaţia asta am rămas până la ultima propoziţie.

N-am vrut să fac un teasing, dar iată că a ieşit ceva similar. E vorba despre nimeni alta decât Tatiana de Rosnay şi a ei "Se numea Sarah". Vă redau, ca de fiecare dată, un pasaj şi numai unul. De data asta, este reprezentativ pentru relaţia fiică-tată:

"Atât de multe întrebări. Şi nici un răspuns. Tatăl ei obişnuia să-i lămurească toate nedumeririle. De ce este cerul albastru, din ce sunt făcuţi norii şi cum vin bebeluşii pe lume. De ce are marea flux şi reflux, cum cresc florile şi de ce se întrăgostesc oamenii. Întotdeauna îşi făcea timp să-i răspundă, răbdator, calm, prin gesturi şi cuvinte simple".

Asta e cartea de finalul căreia îmi era frică. Acum nu îmi mai este. :)

p.s. Mai am un singur lucru de făcut. Să văd filmul, în regia lui Gilles Paquet-Brenner.

despre echitate

2011-06-10T11:23:00.004+03:00

În dreapta mea stau două fotografii. Una e prinsă de un suport, alta e într-o ramă cu o vacă. Prima e de la banchetul din clasa a XII-a. Da, de vreo 4 ani. O ţin pe birou nu pentru că ar fi fost neapărat un moment deosebit, ci pentru că în ea stau alături de două persoane pe care le văd foarte rar. Una e la Cluj, alta la Bucureşti. Pe spate sunt scrise câteva cuvinte încurajatoare. Poate singurele pe care le simt sincere până la capăt. Forma literelor e copilărească, iar pixul cu pastă neagră nu ajută deloc. Mai bine că e aşa. Textul începe cu "În amintirea puţinului timp, a dimineţilor somnoroase..."

A doua fotografie e din aceeaşi perioadă, doar că e cu alte persoane. Am primit-o de ziua mea. De data asta, mesajul e mai scurt.

Biroul meu e o colecţie de amintiri. Deşi are destul de multe lucruri împrăştiate pe el, nu mi-a furat niciodată din concentrare. Dimpotrivă, m-a ajutat să mă adun şi să purced la treabă.

Nu ştiu dacă e vreo legătură directă or ba, dar povestea asta mă duce cu gândul la echitate. Un cuvânt pe care l-am învăţat de la una din persoanele din dreapta mea. Are legătură cu dreptatea, cu încrederea, cu egalitatea într-o formă sau alta. Cred în astfel de concepte. Chiar şi astăzi, când e atât de evident că balanţa stă înclinată în cel mai nesănătos mod cu putinţă.

Îmi place la nebunie sentimentul împăcării cu sine. E printre puţinele care îţi oferă curaj şi inspiraţie. Te face mai bun şi mai senin. Te îndeamnă să nu uiţi că există echitate.

À Bientôt!
[photo via]

"Un prodotto buono dev’essere fatto con stile".

2011-06-07T21:18:00.008+03:00

"A good coffee requires three essential things before it can even hope to qualify as good: choice beans, a perfect blend, and meticulous roasting.
Three factors that are not easy to measure. To find out more, we decided to pay a visit to Renato Ferrari for whom the quality of his coffee has always been more mission than profession.

To achieve the perfect coffee blend, Renato Ferrari uses Arabica beans from Central America. He mixes them himself according to a (top-secret) recipe and supervises the protracted roasting process which might well be the key to his coffee’s success.
Though now officially retired for nearly 20 years, besides turning his former profession into his hobby, nothing has really changed for him. His coffee takes a long time to roast because the centenarian roaster does not reach temperatures over 200°C. This leads to a higher percentage of tannin being extracted and the aromas developing at a slower pace, resulting in a more intensive flavor."

Asta e tot o poveste despre branduri. Sau despre oameni. Am ales-o pentru că e vorba despre cafea. O băutură care a început să îmi placă, mai ales dacă o beau cu cineva drag şi am şi biscuiţi alături.
Data trecută vi l-am prezentat pe Jérôme Rebetez. Astăzi e rândul lui Renato Ferrari. Vă redau doar prima parte şi vă trimit direct la sursă.

Ştiu că e cald şi lenea e în floare, dar zău că merită! :)

logo puzzle

2011-06-06T16:24:00.007+03:00

logodesignlove.com e un site + o resursă foarte faină, pe care o citeam aproape zilnic. Nu ştiu cum şi de ce, dar abia mai ajung pe aici. A rămas totuşi în folderul "Advertising" -> Bookmarks.
Lenevind printre primele 3 pagini, am dat de nişte imagini cu logo-uri. Doar din logo-uri, mai corect spus. E un pic cam mult, nu?

Anyway, printurile nu sunt făcute anapoda. Efortul are legatură cu o iniţiativă şi cu nişte sponsori:
"Logo Tourist is a project by Risto-Jussi Isopahkala that depicts cityscapes and famous Parisian landmarks made up of famous logos. Here's the Arc de Triumph (sponsored by Pepsi and Adidas)". [via]

"om mare"

2011-06-05T11:14:00.010+03:00

Iv cel Naiv numără 176 de "Like-uri" la poezia "Fiică-mi". De parcă i-ar păsa! Am citit-o prima oară acum vreo două săptămâni. Între timp, mi-am pierdut încă de câteva ori privirea pe rândurile cu pricina. Sentimentul e acelaşi ca la un film bun: vrei să îl revezi. Te uiţi cu atenţie de câteva ori şi abia după aia poţi spune că ai înţeles. Nu chiar tot, dar ai desluşit mare parte din poveste.

Vă ofer doar câteva strofe. Celelalte le găsiţi în arhiva poeziilor naive. Nu de alta, dar vă îndemn să ajungeţi mai des pe acolo.

atenţie se închid uşile
dar nu te grăbi, ai în faţă o viaţă
atenţie se închid uşile
ai grijă să nu ţi se-nchidă în faţă
atenţie se închid uşile
dar nu coborî înainte de semnalul sonor
interior, care-ţi spune - "mi-e dor"

atenţie se închid uşile
urmează staţia în care
te vei trezi dintr-o dată om mare.

Duminică frumoasă!
[photo via]

ieşi afară!

2011-06-04T12:02:00.006+03:00

La plimbare, în parc, la terasă, cu bicicleta, la tenis, la îngheţată. Umblă hai hui. Fă toate astea fără conexiune la internet. Fără smartphone sau alte gadgeturi care te ţin captiv. Renunţă din când în când la statutul de blogger (e ăsta un statut?) sau expert în tot felul de chestii online.

Inspiraţia nu te pocneşte în timp ce îţi măreşti dioptriile.
Da, sună foarte americăneşte. Exact cum nu îmi place mie. Cu toate astea, e un adevăr.

[via]

@gapingvoid

2011-06-02T12:06:00.008+03:00

Cine nu a dat până acum peste desenele lui Gapingvoid, e cazul să ia măsuri. Pe lângă faptul că sunt atât de faine încât merită listate şi puse pe pereţi, au şi mesaje foarte tari.

Pentru astăzi, am ales două imagini care se potrivesc cu o provocare cu care tocmai m-am ales. Contextul e promiţător, aşa că sper să se termine cu happy ending.

bere -> poveste -> brand

2011-05-30T23:31:00.007+03:00

Să îţi placă poveştile nu e ceva ieşit din comun. Să ştii să extragi din ele esenţa şi să apreciezi modul în care sunt ţesute sunt deja chestiuni de fineţe. Mai toate cărţile de branding, mai nou şi cele de copywriting, îţi sugerează să găseşti un concept. Cu alte cuvinte, o idee care să lege fiecare element al brandului, ca într-un lanţ, iar acest lucru să aibă loc firesc, natural.

Apreciez oamenii care ştiu să creioneze astfel de poveşti. Care sunt capabili să îţi ofere o succesiune de imagini care se derulează coerent, precum cadrele într-o peliculă. Nu sunt mulţi şi cu siguranţă nu trec neobservaţi. Unii au ajuns în acest punct după eforturi consistente, în timp ce alţii au avut norocul să stăpânească arta povestirii pur şi simplu.

Mai există însă o categorie. Aceia care nu şi-au propus vreodată să îşi construiască un brand cu ajutorul unor astfel de concepte. Sunt atât de absorbiţi de produsul lor, de plăcerea şi motivaţia cu care îl fac, încât poveştile s-au conturat de la sine.

Un astfel de exemplu îl reprezintă Jérôme Rebetez, un tip care a flirtat multă vreme cu vinul, dar s-a lăsat îndrăgostit de bere. Da, de o băutură pe care mulţi dintre noi o consideră "masculină", "Homer Simpson", "plictisitoare". A acceptat provocarea de a demonstra că lucrurile sunt diametral opuse şi că berea poate fi percepută ca un produs al entuziasmului şi pasiunii. Şi-a construit o fabrică de bere (Brasserie Franches-Montagnes), lucrează cu plăcere în fiecare zi şi este implicat în toate etapele procesului.

Ce crede despre marketing, branding şi packaging?
Doar atât: "If you just fill the bottle with what it says on the label, you surely don’t need all that fuss."

[Povestea lui Jérôme e un exemplu de analizat în sala de seminar, în agenţii, acasă, la o cafea.]
Ei bine, cum vi se pare atitudinea francezului?

ce mi-a plăcut la decâtorevistă [#5]

2011-05-28T21:11:00.009+03:00

[Numărul #5 din DOR] e primul pe care l-am citit fragmentat rău de tot. Asta până astăzi, când mi-am propus să termin de răsfoit revista. Bine că a fost singurul obiectiv pentru această seară, că oricum nu mai încăpea altceva. Am parcurs ultimele articole pe nerăsuflate.

Şi pentru că senzaţia încă mă urmăreşte, m-am gândit să vă spun prin imagini ce mi-a plăcut cel mai mult din numărul #5.

Clue: fotografiile sunt făcute de mine, adică de o persoană care ştie maxim 5 lucruri la camera foto pe care a primit-o cadou. Asta cu tot cu on/off. Tocmai din acest motiv vă recomand să citiţi revista. S-ar putea să vă facă bine.

Issue: La un moment dat, m-am trezit cu un sfert de revistă în braţe. Se dezlipise. Cred că-i din cauza articolelor grele, pline de inspiraţie şi subiectivism. :)

Albumul foto îl găsiţi pe Facebook, iar revista la ei.

de citit până la capăt

2011-05-28T11:26:00.013+03:00

Bon, să vă spun de ce scriu despre Pepperpoint? Păi nu cred că e cazul. De fapt, articolul are un cu totul alt scop. E vorba despre cum pasiunea pentru un anumit lucru te poate duce mai departe decât ai crezut vreodată. Poate ţi-ai imaginat că ar fi mişto să faci una sau alta, dar în principiu n-ai depăşit stadiul respectiv. Motive avem, e plină tolba.

Hai să vedem ce are în desagă Marius Gavril. Fost coleg de facultate şi proaspăt businessman, Marius a primit de la mine următorul mesaj pe FB.

Domnule,
As vrea sa scriu un articol pe blog despre PepperPoint. Poate sub forma unui interviu, habar n-am deocamdata. Ce zici, te bagi? :)
Spor in toate, Oana

Răspuns, în mai puţin de 5 minute:

Cum sa nu, Oana! cu mare drag :D daca ai nevoie de informatii, te ajut. daca il faci sub forma de interviu (colectiv sau individual, vorbesc cu baietii - suntem 3 asociati, fiecare cu specializarea lui) :) Ti pup ti pup :* :*

Iar eu:

OK, hai ca ma gandesc la o forma si iti dau un semn zilele astea. Daca vezi ca uit, fii pisalog si aminteste-mi. :D Vreau sa scot la suprafata ca pasiunea pentru ceva te duce mai departe decat ti-ai inchipuit vreodata. Exemplu: Marius Gavril -> Innebunit dupa branding -> Pepperpoint

Între timp, nu am mai avut răbdare şi am purces la scormonit întrebări.
Cum e treaba asta abstractă cu pasiunea şi dorinţa de a face doar ceea ce îţi place şi nimic altceva?

Niciodata nu m-am „băgat” în ceva dacă nu mi-a plăcut. Sunt mai încăpățânat așa de felul meu, mai berbec. Pe de cealaltă parte, în momentul în care mi-a plăcut ceva cu adevărat, am investit, pe lângă alte lucruri, pasiune. Cam asta s-a întâmplat în toate proiectele în care am lucrat, în toate campaniile de până acum și în materialele și conceptele realizate.
Toate astea se întâmplau la Iași, însă când am ajuns la Suceava am adus „în desagă” dorința și pasiunea. Vroiam să fac lucruri frumoase, vroiam să aduc o bună parte din ceea ce învățasem până în acel moment în orașul meu, în care foarte puține lucruri se întâmplă. A început greu, pentru că nu știam de unde să o apuc exact.
Apoi, în urma unei discuții cu Cosmin și Andrei (actual asociați și colegi de birou), am început să punem la cale ceea ce astăzi poartă numele de Pepperpoint. Am pus la comun, pe lângă experiență și cunoștințe, ceea ce aveam cel mai mult de oferit: pasiunea pentru marketing/comunicare/publicitate și dorința de a vedea lucrurile făcute ca la carte. Și uite așa am pornit la drum!

Mergi zilnic la birou, nu-i aşa? Chestia asta monotonă nu ţi-a furat din motivaţia şi entuziasmul de la început?

Munca la birou nu mi-a furat nimic. Din contră, mi-a oferit câteva kilograme în plus (scap acuș de ele). Zi de zi mergem la biroul nostru drag, de care suntem foarte mândri, că doar noi l-am organizat și redecorat. Încercăm să-l îmbunătățim pe zi ce trece și suntem și deschiși la sugestii. Atmosfera la birou este una foarte deschisă, chiar „Pepperpontoasă” cum s-ar spune. Nu trece zi fără tabieturile noastre de dimineață cu cafeaua, drumul spre achiziționarea micului dejun, care cu Facebook-ul, care cu autoblogul și așa mai departe.
Pe lângă asta, eu cu Cosmin mai facem și „car pooling” în fiecare dimineață („Te aștept ca de-obicei la semafooooor!”). Programul e variabil, în funcție de ce avem de făcut, dacă mai avem întâliri sau telefoane sau altceva, depinde. Cu alte cuvinte, treaba la birou este orice altceva decât monotonă.

Când te-a pocnit ideea unui business? Vrei dureri de cap?

Ideea de agenție m-a lovit încă din facultate, când am început să fac practică prin departamente de comunicare, prin alte agenții de publicitate din Iași și în urma colaborărilor avute în toți acești ani. Planul meu arăta puțin altfel iar agenția la care mă gândeam eu pe atunci era programată spre a se deschide mult mai încolo, însă șansa a făcut să aflu de intenția lui Cosmin prin decembrie 2010 și am zis: „Ce rost are să mai aștept?”. Acolo a început practic totul! Având în vedere că asta vreau să fac și asta îmi place cu adevărat, nu am ezitat.
Astăzi, dacă stau să mă gândesc, nu se putea ca lucrurile să meargă mai bine și sunt pe deplin mulțumit de ce s-a întâmplat. Urmează acum să creștem ca Făt Frumos în basmele lui Ispirescu.

Vrem beneficii clare de la Pepperpoint. Cu ce mă ajutaţi dacă vin la voi la agenţie? Pe lângă faptul că îmi daţi o cafea cu lapte, se înţelege.

Agenția este proaspătă, plină de idei bune și pregătită să facă o diferență pe oricare din gama de servicii. Țin minte când am discutat prima dată acest aspect cu băieții de la birou și a ieșit acest extract din descriere: „Așa cum nimănui nu-i place mâncarea fără sare și berea răsuflată, nici nouă nu ne place să vedem identități confuze, materiale publicitare care consumă hârtia degeaba și campanii pe care pur și simplu nu le înțelegi (toate fără o strategie bine pusă la punct). Am ales Pepperpoint pentru faptul că subliniază 4 calități de bază: este picant (în gândire și în acțiune), este la obiect (preferăm să privim câmpii decât să îi batem), este eficient (este și timpul nostru la urma urmei) iar satisfacția este garantată”.

Ce promitem, livrăm, fără doar și poate. Ba mai oferim și ceva în plus. Punem la bătaie ceea ce ne-a definit pe noi de la început: pasiunea și dorința de a face lucrurile așa cum trebuie. Piața de aici are nevoie de un astfel de exemplu și noi suntem mai mult decât în măsură să îl oferim. De asemenea, pe o latură mult mai personală, clienții noștri nu sunt pur și simplu „doar clienți”. Vrem să îi cunoaștem cât mai bine posibil. Pentru client, afacerea este ca și copilul lui. Cum ar fi să angajezi ca baby-sitter un străin despre care nu știi nimic? Avem idei, le susținem prin strategii extrem de bine puse la punct iar ideile noastre vând. Cafeaua e din partea casei!

Ce ai îndesat în buzunarul de la vestă? (Să ştii că nu-ţi ofer variante de răspuns. Muhaha!)

Cărțile de vizită proaspăt scoase și tăiate si gata să fie lansate. Dacă pun mâna, încă sunt călduțe. Promit să-ți dau una cu prima ocazie (poți să o arunci pe cealaltă sau).

Zi-mi doar mie ce pregătiţi pe pagina voastră de FB. Rămâne între noi!

Cred că deja ai aflat ce am lansat pe pagina noastră de Facebook. Tot timpul suntem aproape de persoanele care ne susțin și le suntem recunoscători pentru acest fapt. Drept urmare, am decis să ne „premiem” toți utilizatorii care apreciază munca noastră. Răsplata a venit sub forma unui prim PepperBook denumit „150 de exerciții pentru stimularea creativității”. Materialul este practic un e-book de aproximativ 30 de pagini în format pdf, care conține nici mai mult, nici mai puțin de 150 de sfaturi și exerciții ce au ca scop antrenarea emisferei creative și înlăturarea stării de inhibiție.
Este o lucrare ce necesită o „lectură empirică”, în sensul că aceasta este cu adevărat utilă doar dacă treci peste propriile prejudecăți și aplici ceea ce găsești acolo. Altfel, it’s just another pdf on your computer that you downloaded! Am îmbinat în acest PepperBook exerciții variate, atât pentru cei îndrăzneți, cât și pentru cei... mai puțin îndrăzneți. Indiferent de tipul de personalitate pe care îl afișezi, citind și aplicând cel puțin 10% din acest material, sigur vei avea de câștigat de pe urma lui.
Toată lumea care s-a perindat pe aici mi-a lăsat la final un mesaj. Unii au scris chiar articole întregi. Să nu care cumva să crezi că scapi. Aştept. Mulţumesc!

Nici nu mă gândeam că scap! Chiar așteptam o astfel de secțiune... Trebuie să spun că m-ai surprins cu dorința de a scrie acest articol (nu mai tare decât m-au surprins Like-urile de ieri de pe Facebook) și pe parcurs, în timp ce îl scriam, am realizat trei lucruri importante.

1. Lucrurile au tot timpul acea tendință de a se lega frumos atâta timp cât tu ești dedicat și investești constant în lucrurile care contează. Indiferent de cât de sceptic ești la început de reușita unui plan/proiect/idee, fără să o încerci este egal cu zero barat. Dacă încerci, măcar poți să dai un raspuns concret la întrebarea „A funcționat?”.
Există riscuri în orice faci, însă riscurile respective devin calculate într-o oarecare măsură atunci când știi cu ce bagaj pleci la drum. Știu cât de „cu capul în nori” eram noi toți când am absolvit facultatea și la ce ne gândeam noi că o să se întâmple, însă mă uit acum la tine, la Valentina, la Axel și la mulți altii, care au avut determinarea de a se ține strâns de ceea ce le place, oricât de greu părea acest lucru pe moment. Oameni ca voi mă fac și pe mine să trag mai departe.

2. Oamenii fac totul. Am avut dintotdeauna acest concept în minte. Indiferent unde ești, ce faci, oamenii cu care interacționezi și cu care lucrezi reprezintă o pondere mare la gradul tău de satisfacție.

3. Tot timpul vor exista sceptici pe lumea asta. Indiferent că este vorba de ideile pe care le ai, trainingurile pe care le ții sau lucrurile pe care alegi să le faci. Aici nu poți să faci decât ca Johnnie: „Keep walking!”. Acesta e un lucru pe care îl apreciez mult la tine și la alte persoane în același timp.

Am scris suficient. Mai multe discutăm la o cafea când mai dau prin Copou. Mai menționez doar că sunt sigur că vor urma multe provocări frumoase în viitorul apropiat. Din acest motiv tot ce îmi mai rămâne mie să spun este: „Noi să fim sănătoși și părul să ne stea bine!”

Alo, a ajuns cineva până la finalul interviului? Dacă da, daţi un semn să ştiu că sunteţi bine.
Mulţam! :)

provocările-s frumoase

2011-05-25T13:17:00.002+03:00

Da, da, chiar aşa. :)
La fel şi melodia "Always spring".

Somewhere is summer,
Somewhere is always spring!
I wanna be yes,
I wanna be no,
I want it all, you know!

din sertarul #astăzimi-aplăcut. de-a valma.

2011-05-23T10:07:00.003+03:00

Sunt câteva lucruri care trebuiau să ajungă musai în sertar, doar că n-am avut răgaz să le pun la momentul potrivit. Dar cum doar eu sunt cea care îl deschide şi închide, care face curăţenie pe-acolo şi alte cele, nu e chiar aşa grav că le înşir abia acum.

1. Filmul "Regata", pe care l-am văzut la Festivalul de Film European şi care mi-a plăcut mult de tot. Nu fac niciun sinopsis, vă spun doar că e o dramă cu multă substanţă şi cu actori puţini.

2. Din acelaşi registru, pelicula "Metrobranding - o poveste de dragoste între oameni şi obiecte". Colecţia de poveşti ale unor branduri demult uitate, savoarea replicilor şi simplitatea pe care întreg docmentarul o reda la tot pasul, sunt doar câteva din +urile demne de a fi menţionate.

3. N-am crezut vreo clipă că o să spun asta, dar "aplicatul de chestionare" nu e neapărat groaznic. Ce-i drept, nici nu e un ţel la care să aspir, dar am stat de vorbă cu oameni frumoşi şi sinceri, de la care am învăţat şi aflat tot soiul de întâmplări. Unii nu au mai ieşit din casă de 2 ani, alţii tânjeau după Palatul Culturii sau Parcul Copou, iar cei mai mulţi erau cu gândul la studenţia frumoasă, trăită în Iaşi.

Toate intră în sertarul #astăzimi-aplăcut şi rămân acolo pentru ceva timp.

Să aveţi o săptămână liniştită!

amintiri de pe www

2011-05-19T11:40:00.007+03:00

Social Memories este o aplicaţie foarte faină, pe care am descoperit-o prima oară la Oana Dobre. M-am uitat la pozele ei şi cam atât. În dimineaţa asta, am aflat întreagă poveste de pe blogul Ligiei Adam.

Bref: folosind această aplicaţie puteţi să strângeţi într-un soi de cărţulie poze, statistici, informaţii şi alte cele. Vă alegeţi un interval temporal şi mai departe se ocupă oamenii deştepţi din mediul online. Toate informaţiile sunt de pe profilul vostru de Facebook, se înţelege. Exista varianta free, în care vi se selectează automat nişte imagini la care puteţi da share prietenilor sau plătiţi 19 euro şi primiţi acasă amintirile de pe www.

Interesant e că la categoria "The most popular photo" e un sfinţişor făcut de mama, iar la "Wall photos" 3 din 6 imagini sunt cu prăjituri. Hmm...

Vedeţi câte chestii mişto aflu dacă o citesc pe miss Twitter? :)

* Albumul meu e chiar aici.

cum răspund la provocări?

2011-05-18T17:49:00.003+03:00

Iniţial vroiam să scriu un titul uşor impersonal. Mi-am dat seama că ar fi fost un gest cel puţin naiv. Aşadar, o variantă sinceră pentru întrebarea din titlul e următoare: cu drag, entuziasm, calm şi încredere.

Ştiu că există fel de fel de provocări şi că la unele pur şi simplu n-ai cum să te identifici cu cele 4 cuvinte pomenite mai sus. Totuşi, mi-am dat seama că eu cam aşa procedez. Nu e o chestie pe care mi-o autoimpun. Nici nu cred că aş avea cum (?).

Luate de-a valma, toate mă ajută în fel şi chip. Ba mai mult, unele au ajuns să îmi fie atât de dragi încât îmi place să povestesc pe seama lor.

În continuare, o melodie pe care o ascult de vreo 2 zile şi de care încă nu m-am plictisit. Cât de curând o să îi rog pe-ai mei să o asculte. Cred că reacţia o ştiu deja. :)

de la alţii

2011-05-15T22:14:00.003+03:00

Am o lene ordinară, care sper să zboare repede. Împărtăşesc cu voi câteva rânduri pe care le-am citit zilele trecute, dar care îmi plac la fel de mult şi astăzi.

Textele în faţa timpului

Se spune că înainte de a-ţi publica textele e de preferat să le laşi la dospit timp de cel puţin cinci-şapte ani pentru a vedea cum rezistă testului timpului.
Sunt texte care nu-mi plac la cinci minute de când le-am scris.
La naiba, sunt unele care nu-mi plac înainte să le gândesc.
De la domnul Alex Moldovan, care scrie des şi savuros. Şi pe blog şi-n Dilema Veche.

Ş melodia de mai jos e pe lista chestiilor care îmi fac cu ochiul.

describe your weekend

2011-05-11T15:34:00.003+03:00

Storytellingul în advertising, dar nu numai, se pare că e de neînlocuit. Şi foarte bine că e aşa. Cine mai crede în spoturile alea de tipul "Aşa Da/Aşa Nu"? Chiar dacă s-ar găsi cineva niţel mai naiv, n-ar schimba cu nimic lucrurile.

Faptul că ne plac poveştile, alea isteţe desigur, nu e o noutate. Totuşi, unele branduri le spun mai bine. În cazul de faţă, e vorba despre Renault. Spotul "The Essay" reuşeşte ca în doar 35 de secunde (asta e varianta ideală de timing, nu-i aşa?) să te facă să uiţi că e vorba despre o reclamă la un automobil al acestei mărci. Are, în schimb, grijă să îţi amintească la final, printr-un mesaj foarte fain:

"There are weekends, and there are Kangoo weekends".

Suficient de clar, încât să memorezi numele brandului. Bine, fie, şi faţa puştanului! :)
Felicitări agenţiei Publicis Conseil din Paris!

poveşti de dragoste

2011-05-10T13:42:00.003+03:00

Puse în context publicitar capătă mai mult înţeles. Mă rog, altfel de înţeles. Wedding Republic a reuşit să scoată o poveste simpatică dintr-o căsătorie aparent banală. Ştiţi voi toate chestiile alea siropoase care dovedesc (ar trebui cel puţin?) că cei doi au în comun o grămadă de lucruri, dar de fapt mai nimic.
Îi leagă doar faptul că visează cu ochii deschişi. Fiecare la altceva, biensur.

Priviţi un spot foarte fain, făcut de agenţia Saatchi&Saatchi din Canada. Vă rog, un pic de atenţie pentru Ian şi Irene. :)

mai puţin cnsc şi mai mult bolt

2011-05-08T18:04:00.005+03:00

4 zile la Bucureşti, dintre care în două a plouat cum nu se putea mai frumos, câţiva km buni parcurşi la pas, o ţeapă mare la taxi. Toate astea împreună poate nu sună aşa plăcut, dar zău că a fost genial. Bine, mai puţin faza cu taximetristul ăla pe care îl credeam chiar simpatic.

CNSC-ul de anul ăsta, cu a lui tema pretenţioasă "Guerilla PR", l-am simţit cumva contrastant. Mă bucur însă că am avut parte şi de speakeri mai curajoşi, care ne-au întrerupt seria iluziilor. Guerilla PR nu e acelaşi lucru cu neconvenţionalul, la fel cum nu toate campaniile care ies în stradă înseamnă neapărat ceva. Iar când zic ceva, mă gândesc la orice formă de BTL.

Pe lângă asta, varietatea invitaţilor m-a dat un pic peste cap. Cred totuşi că într-un sens bun. S-a vorbit din perspective şi experienţe multiple, astfel încât să avem parte de o acoperire cât mai generoasă a subiectului. Unii chiar au afirmat de câteva ori că nu cred în Guerilla PR şi că toată nebunia asta e de fapt o poveste ţesută de publicitari. A, au mai fost câteva discuţii fragmentate şi despre Digital Guerilla, dar s-au consumat înainte de vreme.

Grosso modo, cam asta a fost la CNSC. Simt însă nevoia să vă povestesc câteva ceva şi despre "BOLT". Numele lor din buletinul creativ este BORŢUN•OLTEANU. Da, agenţia aia de care aţi auzit de mai multe ori şi care are cei mai mişto oameni ever.
L-am "ameninţat" pe BTO cu o ieşire la cafea şi am primit în schimb o invitaţie la lansarea Samsung Smart TV din Muzeul Naţional de Artă Contemporană, la care am fost împreună cu Ligia Adam.
Înainte de eveniment, miss Twitter mi-a făcut o surpriză tare de tot şi m-a dus la sediul agenţiei, unde am cunoscut aproape toată echipa. A fost foarte faină vizita la ei acasă şi m-am simţit tare bine când Laura Bănică (da, da, chiar ea! :D) mi-a dat jeleuri.

Mulţumesc frumos de tot pentru zilele astea frumoase şi abia aştept să ne revedem!

[Era să uit: toate premiile la workshopuri au fost luate de echipele din Iaşi. Muhaha! :P]

CNSC, de 4 ori

2011-05-03T09:45:00.007+03:00

E al patrulea an în care plec la Bucureşti pentru Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare. De fiecare dată a fost o experienţă plină de învăţăminte. La întoarcere în Iaşi am simţit că sunt mai motivată, mai inspirată, mai curajoasă, mai...

Anul ăsta, organizatorii de la PRIME Bucureşti au pus pe tavă o temă foarte faină: Guerilla PR. Sună extrem de bine şi promite multe. Din ce am văzut până acum pe blogul lor, evenimentul încearcă să o ofere o multitudine de perspective asupra subiectului. Dacă nu mă credeţi, trageţi cu ochiul pe lista de speakeri. :)

Apropo de speakeri, mor de nerăbdare să îl (re)întâlnesc pe stimabilul BTO. Ce-i drept, l-am văzut şi anul trecut, la workshopul de PR Cultural, când a uitat să îmi răspundă la o întrebare. Şi-a luat revanşa câteva zile mai târziu, printr-un articol lămuritor, scris pe blog.
Abia aştept să îl aud şi pe Şerban Alexandrescu de la Headvertising. Din tot backgroundul, mi-a atras atenţia următoarea propoziţie: "A început copywriter la Graffiti/BBDO în 1994".

Pe lângă cei doi domni, sper să mă văd şi cu înţeleptele Ligia Adam, Nicoleta Gavrilă, Mădălina Mezdrea, Teo Văcariu. Abia aştept să le cunosc. Pe unele mai bine, cu altele abia o să mă văd pentru prima oară. :)

[BTO, dacă vezi mesajul ăsta, să ştii că îmi place cafeaua cu zahăr şi mult lapte.]

A, să nu uit să îi felicit pe prietenii de la PRIME Iaşi, care au făcut o treabă super bună cu înscrierile şi restul acareturilor. Cred că sunt peste 50 de persoane care vor uca în trenul de mâine, la ora 05:55.

Cheers!

exploatarea de sine

2011-04-30T16:53:00.006+03:00

Am trecut de câteva ori prin sentimentul ăsta. N-am reacţionat tocmai bine, dar cred că e normal. Până la urmă, cui îi place să nu aibă timp de nimic şi să muncească pe brânci?

Până vă gândiţi la un răspuns, vreau să vă povestesc un pic despre cartea "Arta exploatării de sine", de Jakob Schrenk. Subtitul sună urât tare, dar măcar e sincer: "sau minunata lume nouă a muncii". Lectura neamţului e anti-mainstream. Merge împotriva valului, dar o face deştept. Nu pretinde revoluţii şi încercări eşuate de greve naţionale. Nici măcar nu e scrisă cu/la nervi.

E o carte despre realitatea actuală. Despre mine, despre tine, despre globalizare. E o colecţie de adevăruri pe care nu mulţi dintre noi au puterea să le digere. E sinceră, clară şi instigă la introspecţie. E ca un consult medical, în care verifici starea în care eşti. Doar că de această dată interesul cade pe latura afectivă, emoţională.

Suntem antreprenori, freelanceri, disponibili oricând şi oriunde. Un job nu mai presupune doar 8 ore de muncă şi atât. Mereu conectaţi la ceea ce se întâmplă, devenim un fel maşinării care nu mai au timp. Vina nu e a noastră sau doar a noastră. E împărţită între factori extrem de diverşi: de la curajul de a spune "nu", la echilibrul între job şi timp liber, la noua lume a muncii.

Pe parcursul celor 245 de pagini am citit poveşti ale unor oameni care mănâncă 8 ciocolate pe zi, care îşi trimit copiii de 4 ani la cursuri de chineză pentru a fi pregătiţi aşa cum se cuvine, care conduc 850 km până la job, care lucrează 80 de ore pe săptămână, care au 70 de cm din raftul bibliotecii ocupaţi de cărţi cu sfaturi despre cum să îţi creşti copiii, care nu lucrează mai mult de 6 luni la aceeaşi companie, care apelează la bisturiu pentru o înfăţişare perfectă, care sunt caracterizaţi de două cuvinte: mobilitate şi disponibilitate.

Pe lângă aceste poveşti reale, lectura oferă şi explicaţii pertinente legate de taylorism, jetlag, burnout, powernap, mobbing, uni-age, downshifting şi alte concepte pe care le trăim, mai mult sau mai puţin conştient.

Am primit cadou cartea acum câteva luni. Nu ştiu dacă persoana care mi-a dăruit-o a simţit că mă apropii şi eu de arta exploatării de sine. Ce ştiu sigur e că lectura lui Schrenk m-a domolit în cel mai bun sens posibil.

***
Cu ocazia asta, mi-am amintit de blogul lui Brăduţ Florescu. :)

mi-am abandonat blogul

2011-04-20T20:54:00.008+03:00

Da, chiar am făcut-o. Pentru o zi sau mai multe. Rămâne de văzut. Nu vreau să grăbesc lucrurile. Dimpotrivă, vreau să mă bucur de ele pe îndelete. Merită toată atenţia şi grija mea.

Well, blogul a ajuns pe cele mai bune şi frumoase mâini. A primit răsfăţul pe care îl merită şi chiar mai mult de atât. "The World According to Filip" este, cu ocazia acestui articol, în braţele Adrianei. I l-am dat cu încredere şi seninătate. L-am primit înapoi plin de emoţii şi gânduri bune.

Da, Adriana e primul guest writer de aici. Nu promit că va mai exista vreunul. Nu curând. Îţi mulţumesc frumos de tot şi abia aştept să înşir idei pe foile alea albe. Made my day!

Mai jos, cele mai potrivite şi frumoase cuvinte din primăvara asta. :)

Copywriting Framework according to Adriana (în the world according to Filip)

Chiar dacă Oana mă trage mereu de mânecă şi îmi spune să nu uit să precizez şi experienţa noastră în domeniu, eu mă încăpăţînez să subliniez mai ales pasiunea din care s-a născut acest training. Şi ca orice lucru făcut cu pasiune, a fost plin de momente frumoase de la primul cuvânt pus pe foaie, până la biblioraftul roşu din care ieşeau colţurile materialelor, în care înfingeam una câte una emoţiile.

Cine o cunoaşte pe Oana va şti că am avut parte de momente de muncă asiduă, alternate cu clipe în care am râs cu gura până la urechi.

Dacă ar fi să reduc această experienţă la un cuvânt, acela ar fi descoperire.

Am descoperit în noi resurse nebănuite şi neexploatate, oameni frumoşi, cărţi şi melodii care ne-au dat curaj şi ne-au înseninat zilele. Şi mai presus de toate, am descoperit o prietenie nebănuit de frumoasă.

O experienţă complexă, din care am învăţat foarte mult şi care m-a (poate ne-a) restructurat.

Închei prin a mă consola cu vorbele pe care ni le-a spus odată Ioana Nicuşan, (căreia îi datorăm foarte mult pentru ceea ce a ieşit): există viaţă şi după training. :)

To be continued...

analiză de campanie

2011-04-14T09:57:00.015+03:00

Rareori fac eu asemenea lucruri. Cel puţin pe blogul meu, pe care prefer să înşir alte chestiuni. De obicei, de campanii mă ocup pe c opywriteri.ro.
Le şade mai bine acolo. Din păcate, în ultima lună nu am avut timp să scriu, ci doar să salvez linkuri, cu gândul că mă voi ocupa de ele aşa cum se cuvine.

Am preferat să fac analiza acasă la mine, tocmai pentru că e vorba de un studiu de caz din Iaşi. Trăiesc în oraşul cu pricina de aproape 4 ani. E locul în care mă simt bine şi în care îmi place să mă implic prin tot soiul de proiecte.

Nume: Palas
Prenume: Iaşi
Ideea măreaţă de a construi un oraş în miniatură a guvernat întreaga poveste Palas. Proiectul a plecat la drum cu o schiţă complexă în buzunar. Pe ea stau înşirate spaţii comerciale care de care mai atrăgătoare, locuinţe în care tot studentul şi-ar dori să stea, dar nu numai. Parcările subterane, birourile, spaţiile de entertaining sunt doar câteva din elementele pe care Palas şi le-a propus să le realizeze.

La ce bun Facebook-ul?
Eheee, la câte şi mai câte. Lăsând discuţiile de cafea la o parte, Palas a dovedit o dată în plus că FB-ul se împacă tare bine cu PR-ul şi CSR-ul, mai ales atunci când lucrurile sunt făcute pe îndelete.
Campania "1 LIKE e o joacă de copil" e una din cele mai bune din Iaşi. Ba chiar aş îndrăzni să spun singura, dacă mă gândesc că e vorba de social media. În afară faptului că la nivel de copy mesajul sună tare bine, ideea centrală e următoarea: fiecare fan care dă "LIKE" la pagina de Facebook va dona indirect un leu pentru Spitalul de Copii "Sfânta Maria".

Altfel spus, Iulius Mall va investi banii în crearea unui loc de joacă pentru copiii de la centrul respectiv. În momentul în care scriu acest articol, suma la care s-a ajuns este de 7,099 lei. Numărul nu este impresionant, având în vedere că în Iaşi sunt peste 98,000 de persoane care au cont/pagină de FB. Cu toate acestea, e un început foarte bun, care merită susţinut.

Una peste alta, Palas Iaşi a pus la cale o campanie curajoasă, a cărei rezultate sunt uşor de cuantificat. Pe Facebrands, proiectul se află deja pe locul 4, trecând elegant pe lângă universitatea "Alexandru Ioan Cuza".

Mes amis, rămâne doar să vă alăturaţi scopului social al acestei iniţiative până pe 22 aprilie şi să ajutaţi la dezvoltarea unor spaţii de joacă pentru copiii din Iaşi.
Şi nu, acesta nu este un articol plătit. Nici măcar n-am fost "rugată de cineva". Cred doar în puterea unor idei, pe care vreau să le împărtăşesc. :)

Numai bine!

emoţii

2011-04-10T22:02:00.006+03:00

Mă aşteaptă o săptămână plină ochi. Aproape că mi-e frică de ce va urma. Sper să valorific corect şi bine toată povestea.

Până una alta, aşa mă simt acum. Sper că şi de mâine încolo. :)
[Tot ce-i aici intră în sertarul #astăzimi-aplăcut.]

umpleţi spaţiile goale

2011-04-07T21:14:00.012+03:00

Vă mai amintiţi de exerciţiile (din clasa a V-a) în care cerinţa era să umpleţi spaţiile goale? E rândul Ameliei Gheorghiţă să iasă la tablă şi să rezolve de la A la Z. Acum să te văd!

3 speakeri cu dichis, nu orice fel, ci unii premiați, recunoscuți și profesioniști, vor ajunge în urbea noastră dragă, în cadrul unui proiect super tare, cum? mai spune o dată: super tareeeeeee! Nu, nu aşa! Pe litere, te rog. Hai, strici tot exerciţiul! Acum A T E L I E R E. Bravoooo!

ATELIERE e un proiect axat pe nevoile de formare ale studenților şi extrem de util, dar mai ales unic prin temele abordate (“De la naming la brand”, “Povestea unui brand de esenţă tare”, “PR cultural și PR prin cultură – De la vlădică la opincă”). În privinţa subiectelor de la ediţia cu numărul magic trei, multe, toate reacțiile au fost de entuziasm maxim, iar studenții să participe abia aşteaptă. :D

Nu degeaba înscrierile s-au încheiat încă din prima zi, iar formularele au curs râuri-râuri. Am știut că ATELIERE va avea succes, chiar de la bun început!
Îmi pare bine că studenții sunt receptivi, că acești minunați invitați ne vor onora cu prezența la Iași, că proiectul se bucură de reunoașterea binemeritată și că lucrurile merg în direcţia potrivită. Prin proiecte de acest gen, PRIME Iași contribuie la dezvoltarea domeniului în orașul nostru și creşte, crește de la an la an.
Abia aștept să le întâmpin pe Nicoleta Gavrilă și Ligia Adam, la gară, la 6 dimineaţa. Le promitem că ne vom distra, ne vom cunoaște mai bine și vom descoperi ce bogății ascunde Iaşul.
Abia aștept să-i cunosc pe mega speakerii Ștefan Liuțe și Mihai Zugravu, să ne reunim la discuții interesante.

Un mesaj pentru studenții de la CRP și nu numai: Să vă pregătiți pentru ce urmează în acest weekend. Va fi o ediție de neuitat!
La final, pentru a lua un bonus, poţi completa şi un mesaj pentru posesoarea acestui blog, care n-ar alte lucruri mai bune de făcut şi te pune să silabiseşti. :)
Mulțumim Oana pentru sprijinul acordat, că ne ești mereu aproape, că ne faci să ne simțim mândri de o așa alumnae! Și, să silabisesc, voi spune: O A N A, E Ș T I T A R E!

Colorat articol a mai ieşit! Eh, dar aşa îi şade bine unui proiect foarte fain, nu? :)
Amelia, mulţumesc că ai dat curs joculeţului meu!

20 + 120 de minute

2011-04-06T12:57:00.010+03:00

Am început ziua, cum rar mi se întâmplă, pe la ora 7. La 9 jumătate am ţinut o prezentare despre proiectul AltIaşi studenţilor din anul 2, în cadrul seminarului "Construcţia mesajului publicitar".

Am stat la taclale despre user generated content, publishing online, PR, promovare, cultură, organizare de evenimente şi alte asemenea. Mi-a fost drag de tot să văd persoane dornice să schimbe lucrurile, să se implice. Vorba lui Seth Godin, persoane care înţeleg conceptul de "Initiative + Go, Go, Go!".

Ei bine, la prezentarea de dimineaţă, aia de doar 20 de minute, am dat peste oameni deschişi la minte, dornici să rezolve un brief şi să încurajeze participarea activă la tot felul de iniţiative culturale.
Până la final, sper să reuşesc să îi conving să devină chiar ambasadori. Astfel, vor putea contribui la valorificarea potenţialului cultural al oraşului Iaşi. De existat există, nu-i aşa? :)

***
După seminar, am fost la conferinţa dedicată proiectului "Campanie de Comunicare privind serviciile SPO oferite tinerilor şi angajatorilor". Pe blogul celor de la PRIME Iaşi puteţi citi mai multe despre această iniţiativă.

Cert e faptul că există interes în zona asta. Recunosc, balanţă este un pic cam dezechilibrată în ceea ce priveşte cele două categorii de public. Dacă studenţii au venit cu desaga plină de întrebări, numărul angajatorilor a fost frustrant de mic.
Până la urmă, întreaga poveste trebuia înţeleasă şi ca o posibilitate de a "agăţa" studenţi buni, interesaţi în mod direct de găsirea unui job şi automat şansa de a recruta fără prea multă bătaie de cap.

Una peste alta, mă bucur să ştiu că şi Iaşul se află pe lista oraşelor în care se desfăşoară seminariile respective. Iar că să vă ofer şi o informaţie din culise, mi s-a spus că am fost interactivi şi capabili să oferim o viziune ceva mai completă asupra joburilor de la noi din târg.

Aşadar, so far so good! :)